Fals jurnal de ieri şi de azi: „Nişte ţărani“ vor împlini, peste două-trei luni, 40 de ani de la apariţia lor între copertele purtând acest titlu

În hârtiile mele mai vechi, răscolite cu prilejul acestor însemnări, am găsit chiar eu cu surprindere multe începuturi de povestiri având drept erou pe Năiţă Lucean, încât mi-am dat seama că el a fost pentru mine o obsesie. Chiar şi povestea publicată de mine în vechea „Românie literară“, intitulată „Ruptura“, îl avea pe Năiţă Lucean drept erou.
Cine mai citeste astazi literatura ?!? In epoca internetului din perimetrul capitalismului de cumetrie mioritic, scriitori de valoare autentica se sting pe neobservate, unul cite unul. Dl. Dinu Sararu nu mai are nevoie de nici o prezentare si se vede de departe cum straluceste ca un diamant intre rahatii tranzitiei spre nicaieri. Spiritual romanii au fost adusi la nivelul turmei de bovine maneliste minate spre prapastie de catre primate acefale aciuite sub aula parlamentului si a palatelor Victoria si Cotroceni.
Dl.Dinu Sararu tine sa aminteasca celor care vor fi uitat ca in curind se implinesc 40 de ani de la aparitia romanului "Niste tarani"; cu acest prilej, scriitorul dezvaluieste citeva procedee prin care realitatea s-a transformat in fictiune si obsesiile personale au devenit scriitura. Trecind peste constatarea romancierului ca receptarea cartii a fost superioara din partea "taranilor" deveniti personaje, decit cea a criticilor, ca si peste "reclamatiile" unor consateni- amintind prea transparent de M.Preda in "Viata ca o prada", se pune intrebarea: de ce atita deznadejde/melancolie din partea unui scriitor care a avut ocazia sa-si sustina intens opera, sa si-o promoveze, sa o transforme in piesa la teatrul unde a fost director?