s-a bucurat de solidaritatea reprezentanţilor artişti amatori din zeci de  comune şi sate din Oltenia şi Muntenia şi Banat şi Ardeal şi – fireşte! - de fruntaşii acelor vetre folclorice care păstrează încă vie şi apără patima pentru identitatea naţională şi de spirit într-o vreme nemernică ambiţionată parcă la noi să ne facă să uităm cine suntem, exact atunci când Franţa, cu numai şase ani în urmă, deci în veacul al douăzeci şi unulea, a pus ziua ei naţională sub semnul lozincii „Franţa rurală şi eternă”!

Ei bine, Învârtita dorului la Vaideeni a fost şi anul acesta o emoţionantă pagină de istorie naţională, o clipă tulburătoare de cult luminat al tradiţiei şi al artei coregrafice şi vestimentare ţărăneşti, al podoabelor care vin să dea fior spiritual chipului tânăr şi matur şi vârstnic al ţăranului, al ţăranului oier, al lumii oiereşti din toate arcurile vieţii rurale româneşti, al acelei lumi care a născut şi Mioriţa.

Desfăşurarea acestei sărbători la poalele Munţilor Căpăţânii a avut, prin poezia costumelor din Haţeg până în Vaideenii Olteniei, armonia cântecelor şi  bucuria dansurilor, un parfum ţărănesc cu adevărat voievodal. Adăugaţi la acestea surpriza unei expoziţii pe care o numesc „de duminecă” înfăţişând celor de azi cămăşile – iie ale ciobăniţelor vaideence, cusute cu o migală unică  şi cu un har de mironosiţe acum mai bine de o sută de ani mult mai bine, apoi, o colecţie de fotografii, autor Aurel Rapa, înfăţişând ultimele vestigii ale arhitecturii rurale oiereşti vaideene, care îţi fac ochii să înoate în lacrimi când vezi cum „se petrec” aceste vestigii, cum mor ca nişte suflete în faţa neputinţei noastre de a le salva, când cultura nu trece înaintea baschetului, din nefericire.

Expoziţiile intitulate grăitor „Povestea caselor albastre” - de la albăstrimea pereţilor locuinţelor ciobăneşti - şi „Povestea cămăşilor cu suflet” sunt opera domnişoarelor Simona Dumitrescu şi Raluca Popa, fiice al vaideenilor şi mă bucur să spun că primarul Achim Băluţă şi primăriţa Vaideenilor, Doina Diaconescu - şi azi la fel de frumoasă ca atunci în adolescenţa ei, când o numeam Claudia Cardinale a Vaideenilor - care au pus atâta suflet să însufleţească Sărbătoarea şi care merită să fie pomeniţi ca modele ale împătimirii pentru tradiţie şi faptul de cultură au promis să îmbrace aceste expoziţii în copertele unui album!

Autoarele expoziţiei

Şi totul ar fi fost bine, căci şi timpul s-a dovedit darnic cu soarele deloc drămuit după atâtea înnorări şi ploi reci şi inspirata surpriză a unui înduioşător de naiv Poem-chemare la Dragul de Ţară pe care îl reproduc mai jos, scris de Profesorul Apostol al lumii ţărăneşti Vicu Todeci, totul ar fi fost foarte bine dacă nu s-ar fi impus neapărat Post scriptum-ul care urmează.

Dar să citiţi mai întâi acest Poem izvorât din inima octogenarului APOSTOL:

Fluieraş din lemn de prun,

Oaspeţi dragi, mândru vă spun.

Bun venit din ţara întreagă,

În comuna noastră dragă!

Bun venit din munţii ţării,

De pe plaiurile zării.

Să cântăm munţii Carpaţi,

Ce din veacuri  ne sunt fraţi!

Bun venit cu cântecu’

Ce mi-i drag ca sufletu’

Bun venit cu fluiera

Că mi-e dragă ca lumea.

Şi iar verde salbă moale,

Faceţi-mi aleasă cale

Către Vaideeni la munte,

Că vin cântareţi de frunte.

Lângă munţii Căpăţânii,

Şi fac roata-n jurul stânii

La Învârtita Dorului,

Nedeia păstorului.

Vin ciobani şi cu băciţe,

Ca florile-n poieniţe

Îmbrăcaţi în port curat,

Parcă-s florile în sat.

Cântă fluier din bătrâni,

Doina oilor la stâni

Să se ducă dorul val,

Şi pe vale şi pe deal.

Să se legine codrul,

Când îl mângâie dorul

Să se legine frunza,

Când o mângâie mândra.

Mi te-aud şi mi te-ascult,

Mioriţă de demult.

 

Că astăzi ne spui cu rost,

Neamul nostru cum a fost

Pe cărări de munte verde,

Unde dorul mi se pierde

La izvor cu apă rece,

Unde turma lui petrece.

La izvor cu apă lină

Unde dorul şi-l alină.

Frunzuţă din codru des,

Din bătrâni noi te-am ales

Să ne ştie lumea-ntreagă

Doină, cât ne eşti de dragă.

De aceea, în viitor,

La poalele munţilor.

Cât o fi Oltul cu spume,

Şi cât va fi lumea, lume.

Să ne întâlnim cu drag

Aici la poale de fag

În Comuna Vaideeni,

Sibieni şi Argeşeni

Gorjeni şi Hunedoreni

Din Alba şi Braşoveni

Dâmboviţeni şi Vrânceni

Mureşeni, Năsăudeni

Vâlceni şi Mehedinţeni.

Noi – păstorii din Carpaţi

Ce suntem cu toţii suntem fraţi

Să-mpletim din flori cu rouă,

O Mioriţă mai nouă.

În care să fim uniţi

Niciodată despărţiţi.

În care să fim toţi fraţi,

Niciodată-nstrăinaţi.

Mioriţa plaiului

Pe-astă gură a raiului

Mioriţa cântului,

La fântâna Dorului.    

POST SCRIPTUM

Din păcate, frumuseţea serbării salutată solidar de un numeros public venit să admire Parada portului popular şi apoi spectacolul folcloric susţinut de formaţiile artistice din Vâlcea: Vaideeni, Băbeni, Alba: Şugag, Vinerea, Cugir, din Argeş: Corbi, Galeşu, din Bistriţa Năsăud: Leşu, din Gorj: Baia de fier, Novaci, Polovragi, din Sibiu: Cristian, Gura Râului, Jina, Răşinari, Sadu, Sălişte,  Tilişca, Turnu Roşu. Totul ar fi fost foarte bine dacă după cuvântul scurt, firesc, al Primarului Vaideenilor, Achim Băluţă, invitase pentru o binecuvântare numai un adevărat  sobor nu s-ar fi crezut, poate, ca făcând parte din spectacol şi a început o litanie ce nu se mai sfârşea, intrigând pur şi simplu adunarea, ca la un parastas fără sfârşit, unde şi răposatul s-ar fi declarat ostenit.

E de mirare că autorii, oameni cu studii superioare, au trebuit să fie rugaţi să înţeleagă că lumea fusese la slujba duminicală până la ora aceea şi aştepta acum nerăbdătoare Parada costumelor, o explozie prin artişti, de tinereţe, de bucurie a cusăturilor şi vestimentaţiei în general, şi a cântecului tânăr de dragoste din atâtea vetre ale artei noastre populare .

Dar n-a fost destul, fiindcă a început parada discursurilor administraţiei şi liderilor electorali şi iar sunt surprins, fiindcă autorii nu pricepeau că intervenţiile numeroase erau contraproductive, lumea fiind venită pentru serbare şi nu pentru politică de partid.

În sfârşit, nu pot încheia fără să spun că deschiderea serbării ar fi fost mult mai elegantă şi smerită şi subţire intelectual slujită de acel „Bună ziua şi bun venit!” frumos dat de primar şi de cuvântul emoţionant al creatorului acestei sărbători - octogenarul Vicu Todeci, care a fost răsplătit de întreaga asistenţă cu aplauze ropotitoare.

Şi din nou nu înţeleg de ce liderii naţionali ai clasei politice nu transmit susţinătorilor locali, ca în cazul şcolilor, să ferească şi faptul de cultură de imixtiunea electorală, faptul de cultură fiind totuşi mai de nădejde decât panglica electorală.

Altfel, repet, Învârtita dorului la Vaideeni în iunie 2015 a fost o oază de puritate spirituală şi de frumos.