2020 a condus la distanţarea socială şi sanitară, la izolare, la întreruperea relaţiilor interumane şi la instalarea unei psihologii favorizante fricii, paralizând economia, şcoala şi întreaga desfăşurare a faptului de cultură, acest an, repet, nefericit, va rămâne în conştiinţa noastră drept anul nemulţumirii noastre.

Au fost clipe, zile, săptămâni şi luni în care a biruit dramatic pierderea speranţei până la frica de a îndrăzni să visăm la capătul acestei nefericiri. Şi totuşi, zic, în ultimele zile ale acestui an, care ne-a răpit şi sentimentul speranţei, scoţând în lumină sacrificiul eroic al unei profesii înnobilate de Jurământul lui Hipocrate, pentru onoarea căreia întreaga lume medicală n-a pregetat să se jertfească la propriu, luptând să stăvilească secerişul morţii, şi totuşi, zic, la sfârşitul acestui an 2020, cotropit şi răscolit de pandemie, în ultimele zile, laboratoarele de cercetare medicală au trimis în lumea terifiată de coronavirusul ce părea de neînvins primele semnale ale unui vaccin capabil  să  oprească pandemia.
 
Astfel, în ziua de 27 decembrie, au sosit şi în România primele 10.000 de vaccinuri atât de aşteptate. S-a creat în această zi o stare de spirit generală, chiar dacă uneori încă pândită de îndoială, o stare de spirit generală capabilă să facă loc primelor raze de speranţă că ne putem întoarce la viaţa normală, că ne putem întoarce la viaţă.
 
Simbolic, primul român vaccinat a fost o fată frumoasă de 26 de ani, Mihaela Anghel, care s-a format şi a activat în linia întâi din prima zi a luptei cu necunoscutul duşman. Spun simbolic pentru că asistenta a reprezentat întregul front al profesiei care s-a jertfit şi care se jerfeşte în lupta cu virusul. A urmat un lanţ întreg de medici, asistenţi, profesori, directori de clinici, profesori universitari, de savanţi în domeniu, care, în mod exemplar, s-au vaccinat, astfel încât, în pragul Anului Nou 2021, dincolo de atâtea greutăţi pe care va trebui să le învingem şi despre care vom avea timp să vorbim, cel mai important câştig este renaşterea Speranţei.
 
Nu depinde acum decât de noi să avem curajul să-i dăm acestui sentiment toată încrederea şi susţinerea noastră.
 
Renaşterea speranţei ne îndreptăţeşte astăzi să ne spunem cu speranţă: 
 
La mulţi ani!