Marea, imensa majoritate a angajaţilor români preferă să aibă şefi străini. Dacă îi întrebi de ce, îţi spun nişte lucruri care nu sunt adevărate. Dar acesta e un subiect pentru alt articol.

Eu îi cunosc bine pe toţi, desigur, pentru că asta am făcut toată viaţa şi cu cât îi cunosc mai bine, cu atât sunt şi plătit mai bine.

În timp, au fost nişte diferenţe între managerii străini şi cei români, la început, însă s-au estompat cu totul. Au dispărut diferenţele, practic, cu o singură excepţie. Şi, paradoxal, tocmai această excepţie ar trebui să-i facă pe managerii români mai iubiţi de către angajaţi, însă nu e aşa.

Angajaţii şi managerii români au un inamic comun, şi asta ar ar trebui să-i alieze, aşa cum se întâmplă întotdeauna şi în orice context. Marele duşman al tuturor românilor, angajaţi, manageri sau orice altceva ar fi ei, sunt creionul şi hârtia. Ar face orice, numai să nu trebuiască să pună ceva pe hârtie şi apoi să facă exact ce şi cum scrie acolo. I-am dat şi un nume acestui tip inedit de management autohton, de câte ori am scris despre el, i-am zis „managementul povestit“.

Tot un paradox ar putea să pară şi următorul (dar e doar aparent): dacă un şef străin vine cu un teanc de hârtii, de proceduri, de reguli şi de rapoarte pe care trebuie să le faci, nu prea comentează nimeni. Dar dacă un manager român vine cu exact aceleaşi hârtii, fie că e convins că aşa e bine să faci lucrurile, sau că a văzut şi el la alţii, e ţinta tuturor ironiilor. Aşa că mulţi renunţă sau fac hârtiile mai mult de formă.

Fără să se gândească la propria piele, de obicei... Vin mulţi oameni supăraţi la mine, nu rareori chiar distruşi psihic. Unii cu cariere invidiate de toată lumea prin supermegamultinaţionale, oameni pe care îi văzusem mai întâi prin reviste sau în televizor.

Şi ce s-a întâmplat? Păi mă înţelegeam nemaipomenit cu şeful meu şi într-o zi l-au schimbat brusc! Sau compania a decis de la o zi la alta că se mută cu totul nu ştiu unde, sau… Şi mai interesant este când îmi povestesc cum au discutat cu şeful una, că şeful a zis că e nemaipomenit cum a făcut, însă în şedinţă, când erau şi şefii şefului, a zis că el nu a zis niciodată aşa ceva. Şi nu ştiai până acum că oamenii sunt într-un fel, însă când sunt într-un grup sunt cu totul şi cu totul alţi oameni? Nu, nu am ştiut… Sau, mai bine zis, auzisem, însă nu credeam că şi şeful meu e la fel. Şi presupun că nu aveai nicio hârtie care să dovedească ce spuneai. Da, exact! Fantastic, dar cum v-aţi dat seama?

Articolul acesta e scris pentru începători, nu pentru manageri. Începătorii, îndeosebi, personifică firma, o consideră o fiinţă umană, se raportează şi se poartă cu ea ca atare, ca şi când firma ar avea sentimente, ar răspunde empatic sentimentelor lor, ca şi când firma ar avea principii, morală, afectivitate, chiar. Când şefii lor direcţi, managerii sau alţi angajaţi din jur au astfel de reacţii şi sentimente faţă de tine, e natural să le proiectezi pe întreaga firmă, mai ales dacă ţi se repetă la nesfârşit că „firma suntem noi, firma sunt oamenii!“. E, dar nu e aşa! Chiar dacă firma are un set de valori scrise frumos pe toţi pereţii, acelea nu sunt principii. Nu confundaţi principiile şi morala oamenilor cu ceea ce ar părea să fie ceva echivalent la o companie. Morala companiei nu seamănă cu a voastră şi e bine să ştiţi asta de la început. Relaţiile sociale sau chiar afective pe care le aveţi în firmă sunt cu managerii, cu colegii şi cu oamenii din companie. Dacă aveţi o relaţie foarte bună cu ei, excelentă, chiar, nu vă iluzionaţi că aveţi aceeaşi relaţie şi cu firma. Şi fiţi atenţi când managerii vă îndeamnă să iubiţi firma, să-i fiţi fideli şi credincioşi! Fie că vă mint, pur şi simplu, fie că vorbesc serios şi chiar cred asta, poate că ei înşişi au o astfel de „relaţie“ cu compania, până o păţesc… Nu vă lăsaţi ademeniţi! Mulţi manageri sunt sinceri când vă spun asta, ei chiar sunt bine intenţionaţi şi cât lucrează ei acolo poate chiar sunteţi protejat. Fiindcă îşi închipuie sincer că „firma sunt chiar ei“. Însă nu e tocmai aşa…

Fiţi pragmatici cu firma, nu vă implicaţi afectiv, daţi mai mult decât primiţi doar pe perioade limitate şi când aveţi semnale clare şi sistematice că veţi primi ceva echivalent în schimb. Şi, mai ales, puneţi totul pe hârtie, chiar şi fără semnătură. Iar dacă vedeţi că managerii sau ceilalţi din jur nu prea folosesc creionul şi hârtia, nu vă luaţi după ei! Faceţi ce vă spun şi ce fac managerii români, pentru că sunt la fel de buni şi de inteligenţi ca şi străinii, numai asta nu faceţi ca ei!

Şi, ca să reformulez acest principiu fundamental de management mai uşor de înţeles pentru începători, faceţi sex cu firma, dacă va excită, însă nu vă îndrăgostiţi de ea! Iar dacă vă căsătoriţi cu ea, totuşi, în ciuda tuturor avertismentelor, faceţi neapărat contract prenupţial! Obligatoriu!