"Expeditia pe Everest, bomboana de pe coliva alpinismului romanesc"

Cornel Sain are 39 de ani si se simte in largul lui doar cand se catara pe un perete de stanca. La 4 ani, desi nu vazuse inca muntele, se cuibarea intr-un cort improvizat din paturi, imaginandu-si ca

Cornel Sain are 39 de ani si se simte in largul lui doar cand se catara pe un perete de stanca. La 4 ani, desi nu vazuse inca muntele, se cuibarea intr-un cort improvizat din paturi, imaginandu-si ca e undeva, departe, sub vant si frig. Are la activ o serie de ascensiuni pe gheata in Statele Unite, Elbrusul din Caucaz, Superculoarul Montblanc du Tacoul, pereti si varfuri din Alpii francezi. Detine doua premiere de iarna in Romania, pe trasee cu grad mare de dificultate, a batut un record de viteza in Fagaras. Se pregateste pentru o premiera romaneasca, ascensiunea unei rute dificile la peste 7000 de metri, in Thian Shan. Spune ca intre o reusita mediocra si un esec apreciat pentru cutezanta, prefera ce-a de-a doua varianta. - Ce inseamna de fapt alpinismul? E un sport, un hobby, o stare de spirit? - In momentul in care il privesti pur si simplu ca pe un sport, nu poate fi altceva decat un sport. Cand il privesti ca pe o activitate prin care te vei schimba, vei deveni mai performant ca om, atunci e o stare de spirit. Unii il fac din teribilism, din vedetism, pentru poza. Pentru mine inseamna autodepasire, verticalitate. - Daca e mai mult o stare de spirit, de ce se vorbeste de performanta in alpinism? - In conditiile in care aceasta activitate este practicata de milioane de oameni, este firesc ca unii sa poata mai mult si altii mai putin. Iar cei care pot mai mult arunca o manusa eleganta si sportiva. Atunci, apare aceasta "competitie" spirituala si fizica intre cataratorii de elita din lume. - In ce termeni se judeca performanta? In numar de varfuri cucerite, in mii de metri, in grade de dificultate? - In primul si-n primul rand, performanta in alpinism inseamna decenta si demnitate. Valoarea performantei tale nu ti-o strigi tu, ci ti-o recunosc altii, care iti privesc cu bucurie si cu admiratie rezultatele. Alpinismul este activitatea in care, daca nu imbini spiritul cu fizicul si demnitatea cu onoarea, cazi in ridicol, cu sanse mari de a-ti rupe gatul. - Vi s-a spus "cuceritori ai inutilului"... - Un mare alpinist francez a facut remarca asta, intr-o epoca in care alpinismul nu era inca industrie. Astazi, in SUA se catara 7,2 milioane de oameni, in Europa peste 14 milioane. - Nu va e frica sa cadeti in coarda? Nu va e teama de vreme rea? - Cazutul in coarda in momentul de fata nu mai este un pericol atat de mare. Echipamentul a evoluat enorm - din punctul asta de vedere, alpinismul se situeaza imediat dupa Formula 1 -, stiinta caderii - se poate vorbi deja de o stiinta - a evoluat si ea. Cat priveste vremea, sunt alpinisti - ma refer aici mai ales la elita din fostele republici sovietice - care au impins limitele umane atat de sus incat ti-e greu sa-ti imaginezi, daramite sa-ntelegi. Sunt oameni in lumea asta care la minus 40 de grade fac escalada. - De ce nu ati plecat in Himalaya cu echipa nationala a lui David Neacsu? - In primul rand, pentru ca asta nu este echipa nationala. In al doilea rand, pentru ca in ea nu se regasesc nici una din valorile reale ale alpinismului romanesc. In al treilea rand, fiindca initiatorul acestei actiuni nu are nici o legatura cu lumea alpina reala, serioasa si onesta din Romania. - Federatia Romana de Alpinism si Escalada, al carei membru sunteti, dezavueaza aceasta expeditie "integral romaneasca" spre Acoperisul lumii? De ce? - Peste mai putin de o luna si jumatate se va celebra la Katmandu, in Nepal, implinirea a 50 de ani de cand sir Edmund Hillary si cu Tenzing Norgay au escaladat Everestul. Societatea Regala de Geografie din Marea Britanie organizeaza in aceasta perioada o expeditie echipata si dotata exact ca-n 1953. Noi, in schimb, venim cu o trupa care nu poate urca fara serpasi si butelii cu oxigen. In conditiile in care alpinismul a facut un salt urias, in conditiile in care cei mai mari alpinisti ai lumii au stabilit un cod de etica care blameaza folosirea tuburilor de oxigen la altitudine, in conditiile acestea sa platesti 300.000 de dolari ca sa te faci de ras nu este o un lucru bun pentru Romania. Imaginea Romaniei in momentul de fata ar fi avut de "n" ori mai mult de castigat daca de acesti bani s-ar fi organizat niste expeditii cinstite si demne. Chiar daca nu ar fi fost toate niste reusite, s-ar fi vazut o vointa, o atitudine care ramane in urma unei actiuni curajoase. - Cum ramane insa cu tricolorul care va flutura acolo, sus? - Romania are deja locul ei in topul mondial pentru Everest: locul 44, pe care l-a dobandit Ticu Lacatusu. Orice s-ar face, asta nu se mai poate schimba. Cred ca, cu exceptia Albaniei, toate tarile din Europa au fost inaintea noastra pe Everest. - De ce s-a facut atata valva in jurul evenimentului? - Consider ca atat autoritatile statului, cat si opinia publica au fost induse in eroare cu buna stiinta. Aceasta expeditie nici macar nu este romaneasca - nu vom figura in registrele chinezesti sau nepaleze ca atare. In cel mai fericit caz, vom fi consemnati ca expeditie nepalezo-romana, pentru ca statul roman a platit o agentie nepaleza ca sa obtina autorizatia de varf. - Cum s-a ajuns aici? - Statul nu a facut altceva decat sa-si renege propriile structuri. Federatia Romana de Alpinism, care functioneaza sub aripa Ministerului Sportului, a tras semnale de alarma cat a putut, dar aceste semnale au fost ignorate deliberat. Echipa nu s-a facut in urma unei selectii nationale, si a primit un buget supradimensionat. Cu suma asta s-ar fi putut organiza 3-4 expeditii serioase. - A cerut vreodata Federatia fonduri pentru Everest? - Nu, pentru ca intelege foarte bine grava criza economica in care se zbate Romania. In conditiile in care romanii nu stiu ce o sa puna pe masa de pe-o zi pe alta, este o chestiune de bun simt sa te abtii sa ceri sute de mii de dolari de la stat pentru o aventura care nici macar nu-si propune abordarea unui traseu dificil de ascensiune. Mi se pare absurd sa se cheltuiasca atatia bani publici pentru o expeditie cu un obiectiv situat la nivelul anului 1924, cand inca nu se descoperise hanoracul cu gluga. E penibil, mai bine stai acasa. - Sunteti monitor la diverse scoli de alpinism. Va vin cursanti? - De curand am avut o scoala la Negoiu cu specific de iarna si catarare pe cascade de gheata, si am ramas efectiv uimit de elevii care au venit: pilot, sociolog, sef de tura controlor trafic aerian, inginer chimis protectia mediului... Oameni care au inteles ca, pentru a putea merge in siguranta pe munte si a gusta din placerile lui, trebuie sa stii mai mult. - Exista un viitor pentru alpinismul romanesc? - Parerea mea e ca in momentul de fata raul a fost facut. Este posibil ca aceasta expeditie de pe Everest sa reprezinte bomboana de pe coliva alpinismului romanesc. Ignoranta autoritatilor, care se traduce prin finantarea acestei aventuri, are si o concluzie: alpinismul national si-a atins obiectivul, mai sus de Everest nu se poate, de ce sa mai dam bani? In momentul de fata exista un om recunoscut pe plan international, Constantin Lacatusu, care se chinuie in labirintul structurilor de stat sa obtina ajutor banesc pentru ascensiunea in premiera mondiala a unui varf de 7000 in Himalaya. Dar autoritatile romane nu investesc in asa ceva.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


Modifică Setările