Fenomentele demografice care nu ocolesc nicio persoană sunt naşterea şi decesul, spre deosebire de căsătorie şi divorţ care pot lipsi din viaţa unei persoane. Decesul se referă la dispariţia permanentă a unei persoane în urma încetării tuturor funcţiilor vitale, fără să existe şanse de revenire la viaţă cum este cazul morţii clinice. Cu alte cuvinte, decesul înseamnă moartea unui persoane, trecerea în nefiinţă, plecarea în eternitate, în „viaţa de apoi”, în „lumea de dincolo”.

Decesul este un eveniment demografic care se poate produce „normal” din punct de vedere statistic, la vârsta specifică unei populaţii anume sau având ca repere durata medie de viaţă a unei generaţii. Însă, decesul poate surveni şi în mod „excepţional”, din cauza unui accident, a unei boli incurabile sau a unei boli infecţioase (TBC, SIDA, SARS-CoV-2), a unei intervenţii chirurgicale eşuate, în urma participării la război sau producerii unei catastrofe naturale. Problematica mortalităţii poate fi tratată în două modalităţi diferite: fie centrându-ne strict pe aspectele statistice (descriptive) ale acestui fenomen demografic, fie alegând o abordare comprehensivă, incluzând aspecte medicale, cele care ţin de sănătatea publică sau de domeniul sociologiei medicale.

Ca fenomen demografic, decesul este interesant din mai multe puncte de vedere: 1) ca evoluţie a numărului de decese într-o anumită perioadă de timp, raportată la populaţia unei unităţi administrativ-teritoriale; 2) decesele în funcţie de anumite grupe de vârstă (copii şi tineri, adulţi, vârstnici); 3) decesele în funcţie de cauzele acestora (accidente rutiere, accidente de muncă, infracţiuni) sau în funcţie de anumie boli. De asemenea, mortalitatea poate fi studiată şi în funcţie de genul persoanelor, teritoriu, dezvoltarea socioeconomică, tipul de sistem politic (totalitar, autoritar, democratic), expunerea la schimbările climatice sau frecvenţa producerii unor cataclisme naturale (alunecări de teren, inundaţii, secetă, cutremure de pământ). Mortalitatea comportă două dimensiuni, una biologică şi alta socială, iar explicaţiile trebuie să ţină cont de amândouă.

Indicatorii statistici care descriu mortalitatea ca fenomen demografic sunt următorii: 1) mortalitatea totală dată de numărul decedaţilor într-o unitate de timp (lună, an), pentru un anumit teritoriu; 2) mortalitatea infantilă care se referă la mulţimea decedaţilor care nu ating vârsta de 1 an; 3) probabilitatea de deces care măsoară riscul de deces al unei persoane în contextul generaţiei sale; 4) speranţa medie de viaţă sau numărul mediu de ani pe care speră să-l trăiască o persoană; 5) durata medie de viaţă sau speranţa medie de viaţă la naştere. Fără să intrăm în detalii, mai precizăm pentru cultura noastră demografică următorii indicatori: mortinatalitatea, mortalitatea perinatală, mortalitatea maternă, speranţa de viaţă sănătoasă, durata medie de viaţă activă, vârsta medie, mediană sau modală la deces. Sporul natural este un indicator statistic calculat ca diferenţă între numărul de decese şi numărul de naşteri, într-o anumită perioadă de timp, pentru o unitate administrativ-teritorială. Pentru exprimarea intensităţii mortalităţii, cei mai importanţi indicatori statistici sunt rata de mortalitate, speranţa de viaţă la naştere şi mortalitatea infantilă – indicator demografic esential pentru descrierea calităţii vieţii dintr-o ţară.

Pentru evoluţia fenomenelor demografice în România, anul 1992 este oarecum definitoriu deoarece se înregistrează pentru prima dată spor natural negativ. Tot în anul 1992, ponderea populaţiei vârstnice era de 11,1%, moment care marchează începutul procesului de îmbătrânire demografică. Demografii şi sociologii consideră că, atunci când ponderea persoanelor vârstnice în populaţia totală trece de 12%, începe un proces de îmbătrânire demografică, ferm şi de lungă durtată. Mortalitatea infantilă a constituit mult timp o problemă pentru dezvoltarea României. În ultimele decenii, mortalitatea infantilă a avut o evoluţie pozitivă semnificativă, în sensul reducerii acesteia de la 26,9 în anul 1990 la 5,9 decese la o mie de născuţi-vii. Per ansamblu, tranziţia României de la comunism la capitalism, de la economia planificată de stat la economia de piaţă, a însemnat şi o tranziţie demografică caracterizată prin scăderea natalităţii şi fertilităţii, creşterea vârstei medii la prima căsătorie, creşterea vârstei medii la prima naştere, creşterea speranţei medii de viaţă la naştere, îmbătrânirea populaţiei, reducerea volumului populaţiei datorită scăderii natalităţii, dar mai ales a migraţiei externe a românilor.

Rata de mortalitate, care reprezintă numărul persoanelor decedate dintr-un an raportat la populaţia de la 1 iulie din statistica curentă, exprimată ca număr de decese la 1000 de locuitori, a fost relativ constantă în perioada 1990-2018. În urma interogării bazei de date INS-TEMPO Online,  în anul 1990, rata de mortalitate era de 10,6 decese la mia de locuitori, iar în anul 2018, a fost de 11,9 decese la o mie de locuitori. În mediul rural, rata de mortalitate (14,3 decese la o mie de locuitori) este mai mare decât cea din mediul urban (10,1 decese la mia de locuitori). Ca ipoteză explicativă a mortalităţii mai ridicate la sate, avansăm condiţiile de trai precare, accesul îngreunat la servicii medicale de calitate, venituri scăzute, lipsa asigurărilor medicale. Faptul că ratele de mortalitate în România sunt la un nivel mai ridicat comparativ cu ratele înregistrate de majoritatea statelor membre ale UE se explică prin decalajele mari în ceea ce priveşte durata medie a vieţii persoanelor din România  faţă de celelalte ţări europene.

În contextul crizei sanitare generată de pandemia de SARS-CoV-2, ne interesează mortalitatea din aşa-numitele „cauze medicale” (tipuri de boli) sau  factorii care conduc la decesul oamenilor. Din punct de vedere statistic, decesele cauzate de noul coronavirus (SARS-CoV-2 sau COVID-19), intră în categoria bolilor infecţioase şi parazitare. Dacă avem în vedere faptul că SARS-CoV-2 afectează în special aparatul respirator, decesele pot interesa şi bolile respiratorii. Conform INS, în România anului 2018, din totalul deceselor 92,4% sunt generate de cinci grupe mari de boli care au determinat cauza principală de deces: bolile aparatului circulator, tumori, bolile aparatului respirator, bolile aparatului digestiv şi leziunile traumatice, otrăviri şi alte consecinţe ale cauzelor externe.

Situaţia deceselor pe cauze de deces, conform statisticii oficiale din România, pentru anul 2018, se prezintă în felul următor: 149.467 de decese cauzate de bolile aparatului circulator, 51.701 de decese cauzate de cancere, 17.097 decese cauzate de bolile aparatului respirator,  15.492 decese cauzate de bolile aparatului digestiv, 9973 decese datorate leziunilor traumatice, otrăvirilor şi ale consecinţe ale cauzelor externe, 4413 de decese cauzate de bolile sistemului nervos, boli ale ochiului şi anexele sale, boli ale urechii şi apofizei mastoide, 4141 decese cauzate de bolile aparatului genito-urinar, 3669 decese cauzate de boli infecţionase şi parazitare, 2978 decese cauzate de boli endocrine, de nutriţie şi metabolism, 474 decese rezultate din afecţiuni a căror origine se situează în perioada perinatală, 351 decese rezultate în urma malformaţiilor congenitate, deformaţii şi anomalii cromozomiale, 344 de decese cauzate de tulburările mentale şi de comportament, 18 decese cauzate de sarcină, naştere şi lăuzie, 4199 decese cauzate de boli neprecizate. Statistica oficială a deceselor în funcţie de cauze (boli) este realizateă de INS în conformitate cu clasificarea internaţională a maladiilor – revizia a X-a din 1994.

În prezent, bolile aparatului circulator reprezintă cauza a aproximativ trei cincimi din totalul deceselor, iar această cauză, împreună cu tumorile, determină peste trei sferturi din totalul deceselor. Ponderea deceselor din cauza bolilor aparatului circulator este mai mare în rândul populaţiei feminine comparativ cu cea a populaţiei masculine; de asemenea, este mai ridicată în mediul rural comparativ cu urban. Invers, tumorile sunt mai răspândite în rândul bărbaţilor şi în cel al persoanelor din mediul urban.

Datele recent furnizate de INS arată că, în luna martie 2020, numărul deceselor a fost de 22.591, cu 298 decese mai puţine decât în luna martie 2019. În luna februarie 2020, numărul deceselor a fost cu 411 mai mic faţă de luna februarie 2019. Aşa cum precizează şi ultimul comunicat al INS referitor la mişcarea naturală a populaţiei, în lunile februarie şi martie 2020, este vorba de o tendinţă caracteristică ultimilor ani, de scădere a mortalităţii în această perioadă a anului. Apoi, dacă ne referim la decesele cauzate de infecţia cu noul coronavirus, primul caz diagnosticat în România a fost pe 26 februarie şi abia în luna martie s-au înmulţit decesele, după lupta pacienţilor cu infecţia, în funcţie de comorbidităţile pe care le aveau şi de imunitatea fiecărui organism. În acest sens, propun să aşteptăm şi datele pe luna aprilie 2020 pentru a le analiza prin raportare la datele corespunzătoare lunilor din anii anteriori. Analiza completă se va putea face atunci când INS va furniza date statistice definitive referitoare la mortalitatea pe cauze de deces, inclusiv din cauza SARS-CoV-2. Până pe 15 mai 2020  (ora 18:00), conform Grupului de Comunicare Strategică, în România au fost înregistrate 1.070 decese raportate ca fiind cauzate de infecţia cu SARS-CoV-2. Evident, cele mai multe decese din cauze datorate noului coronavirus s-au produs în lunile aprilie 2020 şi vor compune tabloul mortalităţii pe cauze de deces pentru această lună.

În ceea ce priveşte scăderea mortalităţii în perioada februarie-martie 2020, mai putem avansa ca ipoteze explicative următoarele cauze: scăderea numărului de accidente rutiere în condiţiile în care transportul de persoane a fost restricţionat în afara localităţilor, scăderea accidentelor de muncă soldate cu decese ca urmare a reducerii activităţii economice, scăderea infracţiunilor în urma cărora se produc decese pe fondul închiderii barurilor, discotecilor, restaurantelor şi, implicit, reducerea consumului de băuturi alcoolice în spaţii publice, mai ales în zilele de sărbătoare, reducerea numărul de decese cauzate de intervenţii medicale/malpraxis, în contextul restricţionării asistenţei medicale în perioada celor două luni de situaţie de urgenţă: 16 martie-15 mai 2020.

Bibliografie:

Asandului, L. (2007), Elemente de demografie, Editura Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi.
Institutul Naţional de Statistică (2019), Tendinţe sociale, Editura INS, Bucureşti.
Jemna, D.-V. (2017), Demografia României, Editura Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi.
Netedu, A. (2016), Demografie şi sociologia populaţiilor. Elemente teoretice şi practice, Editura Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi.
Rotariu, T. et.al. (2017), Demografia României în perioada postbelică (1948-2015), Editura Polirom, Iaşi.
Sora, V., Hristache, I., Mihăescu, C. (1996), Demografie şi statistică socială, Editura Economică, Bucureşti.
Trebici, Vl. (1979), Demografia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
Ţarcă, M. (1997), Demografie, Editura Economică, Bucureşti.