E greu să explici unui vestic care nu a experimentat viaţa de dincolo de fosta Cortină de Fier ce înseamnau cu adevărat privaţiunile pe care esticii le-au avut de îndurat. Te izbeşti de aceeaşi reacţie pe care o aveam noi când ne povesteau bunicii noştri despre foamete sau război. Ce nu simţi pe pielea ta e greu de înţeles. Poţi să teoretizezi, dar nu poţi să cuprinzi în emoţiile tale interioare. 
 
Şi, plecând de la aceste microdetalii ale experienţei suprarealiste a ceea ce a însemnat comunismul pentru o jumătate de Europă, este un moment potrivit în a cere să acceptăm că avem un continent care suferă încă de la ruptura brutală a celui de-Al Doilea Război Mondial, al cărui sfârşit acum 75 de ani tocmai ce l-am sărbătorit în deplină izolare. Ştim că există diferenţe între estul si vestul Europei, aşa cum ştim că există diferenţe între sud şi nord. Să le acceptăm şi să începem să vorbim despre cum unitatea Europei va prevala în diversitatea ei. 
 
S-a vorbit mult despre solidaritatea europeană. Este exact ceea ce avem nevoie. Pentru că, punctual, ar trebui să profităm de emoţiile acestor momente neobişnuite pentru a mai vindeca o rană. A venit timpul sa închidem discuţiile despre acceptarea României în Spaţiul Schengen fără nicio urmă de ezitare. Este un act firesc şi necesar într-o Europă care a reexperimentat ce înseamnă să te izolezi şi să închizi graniţele. Va veni ziua în care graniţele se vor redeschide şi Spaţiul Schengen va redeveni funcţional. Nu si pentru România, care va rămâne în continuare într-o carantină simbolică în raport cu restul continentului. 
 
Ar fi o greşeală politică pentru Europa dacă nu ar înţelege din criza prin care trece exact esenţialul: avem nevoie unii de ceilalţi. Avem nevoie să ne ajutăm şi să ne respectăm. Am văzut care ne sunt lipsurile, am văzut cine ne sunt prietenii şi cine nu. E timpul să înţelegem că suntem cu toţii europeni, cu toate diferenţele dintre noi. Aşa că orice amânare a intrării României cu drepturi depline în Spaţiul Schengen nu e o chestiune de tehnicalitate, ci o decizie politică.