Cu alte cuvinte, atunci când discutăm de probleme sensibile şi emoţionale, rezolvarea se găseşte întotdeauna în argumentele raţionale, în cifre, situaţii şi tendinţe reale.

Generaţiile actuale beneficiază de un element care nu ne-a caracterizat pe noi, cel puţin nu când eram de vârsta lor: accesul liber la informaţii, uşurinţa prin care aceste informaţii ajung să fie puse în practică mult mai rapid, de cele mai multe ori fără ca noi, ca părinţi, să ne dăm seama de aceste lucruri. Motivele sunt diverse, fie că vorbim despre plecarea acestora la muncă în străinătate, fie că ne referim la situaţia în care acestea sunt subiecte tabu care nu se discută în relaţia părinte-copil. Putem considera că trăim într-o lume ideală, acolo unde tinerii îşi iau informaţiile într-un mediu controlat, prietenos, cu răspunsuri punctuale la toate curiozităţile vârstei atunci când vorbim despre relaţiile sexuale. Din păcate, lucrurile nu stau aşa, iar cifrele bazate pe realităţi din România o dovedesc cu prisosinţă.

Tocmai de aceea, cred cu tărie că educaţia este baza prin care suntem datori să sprijinim generaţiile tinere, inclusiv atunci când vorbim despre subiecte pe care unii dintre dumneavoastră le puteţi considera tabu: mă refer aici la educaţia sexuală. Trebuie să înţelegem încă de la început că a educa înseamnă a explica, a aduce plus-valoare, a ajuta. Nicidecum educaţia sexuală nu presupune manipulări de genul celor despre care am citit în presă.

Din păcate, suntem pe primul loc în Uniunea Europeană atunci când vine vorba despre mamele minore. Una din opt femei din ţara noastră este mamă şi tot una din opt femei care este mamă are sub 16 ani. O situaţie cruntă care ar putea fi ameliorată prin educaţia sexuală, contracarând un alt fenomen care ia amploare în rândul mamelor sub 16 ani, respectiv mortalitatea infantilă.

Cel puţin jumătate din copiii României au părinţii plecaţi la muncă în străinătate. Aceştia sunt crescuţi, în marea majoritate de bunici, care să fim realişti, nu îşi vor asuma rolul de ghidaj în acest caz. O mare parte de copiii care au norocul să aibă lângă ei părinţii, nu găsesc o cale de comunicare astfel încât să detalieze şi acest subiect al educaţiei sexuale sub toată multitudinea de evenimente: ce înseamnă un act sexual, care sunt metodele de protecţie împotriva unor sarcini nedorite sau împotriva bolilor cu transmitere sexuală, ce înseamnă un abuz sau hărţuirea sexuală, ce înseamnă violenţa domestică, dar şi ce înseamnă viaţa de familie, parteneriatul într-o relaţie, egalitatea de şanse şi dezvoltarea armonioasă a noastră, a tuturor, în societate.

De aceea, este important să să lăsăm orice ruşine sau gând subiectiv la o parte şi să înţelegem că Parlamentul României poate crea un un cadru legislativ care să vină în sprijinul tinerilor. De data aceasta noi putem fi modele, nu ar fi mai bine să îi ghidăm cât mai sănătos cu putinţă?

Obstacolele sau interdicţiile nasc întotdeauna nevoia de a cauta alternativ, deseori obţinând informaţii incorecte sau contradictorii. Mi-ar plăcea să înţelegem cu toţii că aceste cursuri vin doar să explice lucrurile de bun simţ şi cum să evităm să ne punem în situaţii nedorite care ne pot schimba complet viaţa de adult.

Închei cu gândul că educaţia trebuie să fie progres social, sprijin la baza oricărei piramide a societăţii care caută progresul.