Nu sunt competent în materie de analiză macro-economică. Sper sincer ca lucurile să meargă în direcţia dorită de toată lumea (adică şi de cei 7,5 milioane de anti-băsişti şi de cei 11 milioane care şi-au dezvăluit, totuşi,prin absenţă, opţiunea de a nu da doi bani pe marile răfuieli de la vîrf). Dar sunt şi cîteva „mici” realităţi care mă contrariază. Unul din risipitorii înfieraţi cu mînie de purtătorii de grijă ai onestităţii naţionale a fost Horia Patapievici. Rangul lui a fost acela de secretar de stat, cu salariul aferent. De locuit a locuit şi locuieşte într-un mic apartament de bloc din Titan. Urmaşul lui, aflat de partea strategilor anti-risipă, şi-a transformat tacit postul din „secretar de stat” în „ministru”, cu salariul aferent. De locuit, locuieşte într-o casă RAPPS. La rubrica „chibzuială bugetară” a contribuit prin înfiinţarea mai multor filiale ale ICR pe teritoriul naţional (rostul ICR-ului fiind difuzarea culturii autohtone peste hotare). Deci mai multe posturi şi mai mulţi bani, pentru nici o „distracţie”. Horia Patapievici nu şi-a publicat, în şapte ani de mandat, nici o lucrare personală la editura instituţiei pe care o conducea. Urmaşul său a reuşit această performanţă la numai cîteva luni de la instalare. Am toată înţelegerea, „colegialitatea şi condescendenţa (sic!)” pentru noul şef de la ICR. Pur şi simplu nu pricep cum e cu” implementarea” unui regim de „economii”.

Guvernul actual are sensibil mai mulţi miniştri decît avea cel de dinainte. Numărul parlamentarilor a sporit pînă la limita de sus a obezităţii instituţionale. Suntem, fireşte, nerăbdători să vedem în ce fel cheltuiala sporită pe care aceste „reforme” o presupun va influenţa în bine viaţa noastra zilnică. Deocamdată suntem în stadiul de nedumerire.

Şi totuşi… Să fim încrezători şi obiectivi. Cîteva măsuri s-au luat şi, cu siguranţă, se vor mai lua. La orizont se conturează deja suspendarea cheltuielilor pentru aeronava prezidenţială, care a ruinat, ani de-a rîndul economia naţională. Hotărîri de anvergură au apărut, din cîte aud, şi la Societatea Română de Radiodifuziune. Noul Preşedinte Director General a observat, grijuliu, că personalităţile invitate să colaboreze, cu talentul şi prestigiul lor, la realizarea emisiunilor culturale, sunt plătiţi (fie şi cu sume ridicole) din bugetul instituţiei. Or, din bugetul instituţiei nu pot fi plătite decît salariile - mai mult decît consistente - ale superiorilor ei, în speţă salariul PDG-ului. Aşa că, de-acum încolo, toţi scriitorii, actorii, muzicienii care vor „presta” servicii de specialitate la Radio o vor face pe gratis. Capitalism original. Un fel de haiducie pe dos. Se ia de la săraci şi se dă la bogaţi. Dacă vrei să iei bani de la Radiodifuziune nu e rentabil să faci emisiuni. Trebuie să ajungi şef şi să nu faci nimic. Iar CV-ul tău trebuie să conţină unele suspiciuni de incompatibilitate, ba chiar, dacă se poate, cîteva neclarităţi de competenţa CNSAS.

Pe scurt, degeaba bombănim. Ţărişoara e pe mîini bune. Cîţiva dintre conducători au scăpat, ca şi unii din vechii conducători, de austeritate. Risipa a început să fie distribuită ceva mai democratic. Şi ăsta e numai începutul…