Dumnezeu este mai presus de Constituţie

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Iarăşi vom revizui Constituţia. Va fi mai bună sau mai rea? Nu ştiu. Cert este că va fi modificată după interesele politice ale zilelor noastre, motiv pentru care n-ar trebui să intre în conflict cu divinitatea.

La art. 16(2) privind egalitatea în drepturi,  actuala Constituţie stipulează: „Nimeni nu este mai presus de lege“. Pare bine, dar există două mari excepţii: cei care au posibilitatea să elaboreze o nouă lege, sau să schimbe una deja existentă.

  La schimbarea (revizuirea) Constituţiei, căreia trebuie să ne supunem toţi, zice-se că participă tot poporul. Numai că participarea nu este egală. Practic, parlamentarii elaborează nişte modificări, după care poporul le acceptă sau nu.

Aici mi se pare că treaba este, cumva, imperfectă deoarece poporul votează pentru întregul pachet de modificări, nu pentru fiecare în parte. Dacă, de pildă, cu unele sunt de acord, iar cu altele nu sunt, ce fac? Dacă resping, e păcat de cele zis „bune“, de care am nevoie. Dacă accept, le înghit forţat şi pe cele zis „rele“, care nu mă reprezintă.

  În oricare din cazuri, votul poporului este viciat. Dacă mai luăm în calcul faptul că pachetul de modificări este doar rezultatul unor interese politice de moment, atunci Constituţia nu va mai reprezenta poporul, ci va fi doar proiecţia intereselor politice ale puternicilor zilei.

Interesant este că, pe lângă această inversiune de reprezentare, mai avem una. Politicienii nu prea se agită să afle de la popor cam ce ar trebui schimbat. În schimb, fac tot posibilul ca poporul să accepte ce vor dânşii, folosind diverse chichiţe legislative care să contracareze lipsa de interes (2 exemple: scăderea pragului de cvorum şi a vârstei minime pentru a vota).

Din aceste motive,  cred că ar fi necesară şi revizuirea modalităţii de revizuire:  să votăm separat,  pentru fiecare modificare.

Dar în domeniul religiei, ce putem spune? Subiectivismul meu spune că ar fi bine ca divinitatea să fie prinsă cumva în text. Sunt deja câteva iniţiative. Ar fi un semn că încă mai avem încredere în autoritatea divină care, în fond, a elaborat primele legi cunoscute de om.  Şi ar mai demonstra că noi, oamenii, recunoaştem şi respectăm faptul că fundamentul autorităţii unei legi este divin, nu uman. Nici un om nu are autoritate asupra altui om decât dacă îi este dat de Sus, după cum îi reaminteşte Dumnezeu lui Pilat. Altfel este dictatură.

Desigur, legea trebuie să mai respecte şi un alt lucru sfânt, dăruit omului, pe care şi Dumnezeu îl respectă: libertatea de alegere. Un lucru nu ne este folositor şi bun, dacă nu este ales în mod liber. Însăşi mântuirea este rezultatul unui proces de liberă consimţire.

Astfel, nevoia unei societăţi de a avea legi şi supunerea cetăţenilor faţă de acestea derivă din convingerea că legile ne asigură tuturor progresul spre bine. Ori asta ştie să o facă cel mai bine legea divină.

De aceea, legea umană, dacă ne vrea binele, nu trebuie să intre în conflict cu legea divină. Dimpotrivă.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite