Dineu cu... tineri: cum a fost duminica boicotului alegerilor pe iarba de la TNB

Pe 25 mai, am fost şi la vot, şi la boicotul acestuia. În cabinele de vot s-a pus tuşul pe candidaţi, la Universitate s-a dat cu sprayul pe pancarte şi în ochii poate celei mai populare mişcări de stradă din democraţia românească.

E ora 15.30, duminică, 25 mai. Beau a doua cafea pe ziua asta şi mă pregătesc să mă duc la vot. Nu e vreun ritual, doar îmi place cafeaua. Azi e a doua oară când votez. Apoi, pentru că mă pot preface imparţial, plănuiesc să mă duc în Piaţa Universităţii la boicotul votului (via „Adevărul“). Acolo, se vor fi adunat oamenii „Uniţi Salvăm“, pagină care a strâns cu miile fanii în perioada manifestaţiilor în stradă împotriva proiectului RMGC. Acum, târâş-grăbiş, încearcă să trăiască mai departe sub nemilosul algoritm al Facebook care îi reduce răspândirea mesajului către oameni - n-are reach, domn'e! Algoritmul memoriei fanilor oricum a dat-o uitării repede, odată ce n-au mai fost proteste.

E ora 15.50, mai sunt câteva ore până se închid urnele. La şcoala 95 nu se înghesuie nimeni, iar eu revin la ea după doi ani. Aici am învăţat primele bastonaşe pe hârtie, dar acum e suficient să mânjesc o foaie cu o ştampilă albastră. O fac şi pe-asta. Înainte de a ieşi din şcoală mă întâlnesc cu doamna care vinde la magazin. O ştiu de când eram elev. Ea mă minte că îşi aduce aminte cine sunt. „Toţi profesorii te plăceau, erai cuminte, învăţai bine“, îmi spune ea ca pe un compliment. E un joc de complezenţă, îl practic şi eu. Îi laud longevitatea în şcoală, prietenia pe care o arată elevilor şi ne despărţim când vine o prietenă s-o ducă la şcoala 81 să voteze. Mă duc şi eu să boicotez votul ăsta. Sper că s-a uscat tuşul pe buletin.

E ora 17.40, la Universitate e cam cald, iar traficul e lejer. Nu ştiu de ce îmi pasă de trafic, oricum am venit cu metroul. Oamenii sunt la fântână, zăresc una-două pancarte şi câţiva oameni mai activi. Carevasăzică aşa se boicotează votul, tăcut, din priviri, ca sexul în comunism.

Într-un colţ s-au strâns ajutoare pentru cei inundaţi de pe lângă noi. Sper că ei nu şi-au furat digul şi că se ajută între ei. Se cam trage de timp cu protestul ăsta, mă gândesc că or fi oamenii ocupaţi să-şi anuleze votul, de-aia sunt atât de puţini. Aparent, asta e ultima strategie: nu votezi, dar anulezi. Nu e cazul să fiu critic cu ei pentru asta. România are deprinsul obicei de a întoarce armele fix când ar fi cazul să nu. Dar gata! Profesorul - i-aş spune Claudiu Crăciun, dar nu numele îl face pe om, ci renumele - dă semnalul, mergem la TNB. În faţa acestui teatru sunt nişte statui croite după scrisul lui Caragiale. O scenetă la fel de deformată precum acele statui se va desfăşura în curând pe iarba de acolo.

Fata-cu-probleme-de-vezică - i-aş spune Alina Dumitriu (via Facebook), dar nu numele îl face pe om, ci renumele - poartă un tricou care atrage privirile. Pe tricou are un citat din mai mult sau mai puţin stimatul Costi Rogozanu: „mă piş pe el de vot“. Cred, totuşi, că el a spus astfel (via Facebook): „Când rămâneţi doar cu dreptul de vot şi nu mai aveţi niciun alt drept la sănătate, la educaţie, la băut apă curată din pământul vostru, atunci mă piş pe dreptul ăla de vot“. Aşa l-a dat mai departe şi Uniţi Salvăm. Ce să-i faci, domn'e, nu încape pe tricou. Spaţiu puţin, nici măcar de-un SMS.

Mediafax face poze. AFP filmează. Alţi mulţi fotoreporteri, fotografi sau amatori cu DSLR-uri fac poze. Eu mai alternez, când un DSLR, când un iPhone, când un Android. Domn'e, am zis, imparţial pân' la capăt! O domnişoară are o pancartă: „Întreabă-mă de ce nu votez“. N-am întrebat-o, nu m-a interesat câţuşi de puţin. Altă domnişoară spune că e împotriva maltratării câinilor. Oare ei şi-au anulat votul? Sunt şi câţiva pensionari. Oare ei ce au făcut de duminica orbului (via „Adevărul“)? Sper că au pus tuşul ăla într-un chenar bun. 

M-aş duce să-i întreb ce au făcut în duminica asta, de unde au aflat de eveniment, poate chiar de pe Facebook, dar rămân la lecţiile pe care Profesorul & comp. le predau pe iarba verde din faţa TNB. E mult spus le predau, dar îmi permit şi eu mofturi de-astea - licenţă poetică. Ei, de fapt, au îndemnat oamenii să stea pe iarbă şi să discute discuţii ca şi cum ar stabili ceva. Sunt notate intervenţii, există un moderator, mai că-i ca la televizor. Lipsesc însă o avocată bătrână, o femeie atotştiutoare, un animal marin competent şi un maestru pentru o garnitură completă. Se vede treaba că e grevă cetăţenească, nu abureli şi aiureli.

Dacă tot au venit, ar fi păcat să plece nevorbiţi.

MultimediaMan - lui chiar i-aş spune pe nume, dar sincer nu ştiu cine e; poate ştii tu: blond, cu părul în coadă, are barbă, extensia mâinii drepte e o cameră video şi e prieten cu Profesorul - e într-unul dintre workshop-uri. Filmează oamenii în timp ce vorbesc, documentează această grevă cetăţenească. Sunt puţini membri, are timp pentru toţi, are şi spaţiu pe card. Undeva într-un colţ al acestui parc stau fotoreporterii Mediafax, AFP şi ai altora. Le fac o poză. Nu de alta, dar mai rar ajung ei în faţa aparatului, sunt mereu în spate pentru a-i surprinde în activitatea de cetăţeni pe aceşti oameni. Le-aş da tag pe Facebook în poză, dar nu-i ştiu.

Mai trag de timp, doar-doar s-o întâmpla ceva. În ritmul ăsta ajung să o întreb pe acea domnişoară de ce nu votează şi pe cealaltă dacă a avut timp să ajungă la toaletă. Mai văd oameni cunoscuţi, puţini, din vremea marşurilor de toamnă #UniţiSalvăm. E şi Vlad Petri pe-aici. Te invit să-i vezi documentarul despre protestele din 2012, i-a ieşit foarte bine. E o replică memorabilă acolo, redau fragmentul din memorie:

 - (Claudiu Crăciun) Iar o să ne scoateţi forţat din piaţă?

 - (Jandarm) Dar când am făcut asta?

 - (C.C.) În ianuarie, când cu violenţele până la Unirii.

 - (J.) Aaa, ce frumos a fost atunci... !

Hai că plec. Nu de alta, dar am întârziat deja două ore la redacţie. Facem maraton jurnalistic să te informăm cu privire la alegerile europarlamentare la care nu te-ai dus să votezi. Cum, te-ai dus? Ah, îţi cer scuze, atunci mă adresam celorlalte două treimi din populaţia cu drept de vot.

P.S.: Andrei Luca Popescu scria, ieri, în „Gândul“ un editorial. „Hipsterul trist care bate cu petul în urnă“ i-a spus el. Hai că e răutăcios, nu crezi? Dar i-am reţinut un citat: „Au sărit toţi pe noi, pentru că am spus un adevăr care doare – sistemul electoral românesc pute, zic unii lideri Uniţi Salvăm. Nu, prieteni, unii care v-au sărit în cap, printre care şi subsemnatul, au făcut-o poate şi pentru că sunt dezamăgiţi să vadă cum un grup de oameni tineri, care au creat astă-toamnă ceva ce chiar putea schimba ceva în sistem, dacă alegeau să intre în joc şi să îşi joace cărţile până la capăt, vin acum cu o piruetă aberantă, aflată la nivelul bătutului cu petul în asfalt şi a desantului ameninţător pe biciclete“. Eu tot cred că e răutăcios, altfel n-ar fi folosit sintagma: „lideri Uniţi Salvăm“. Păi, dacă pagina aceea are lideri, atunci sunt tare curios cum ar fi fără lideri.