Două întrebări pentru Ziua Naţională a României

Ne bucurăm cu toţii să privim această paradă militară, să reascultăm Imnul României şi alte cântece care ne trezesc sentimentul şi vibraţia naţională. Şi este firesc să fie aşa şi să ne bucurăm astăzi.

Să ne amintim că această sărbătoare este şi una a reconcilierii. În nişte vremuri în care războiul civil rece, războiul românilor cu românii devine tot mai intens şi mai polarizat. Şi în care categorii întregi de oameni sunt aţâţate, în mod iresponsabil, de o parte a mass-media, a politicienilor, a elitelor împotriva altor categorii. În care tinerii sunt aţâţaţi împotriva bătrânilor, cei înstăriţi împotriva celor săraci, cei de la oraşe împotriva celor din sate, „educaţii” împotriva „ştirbilor”, „progresiştii” împotriva „tradiţionaliştilor”, cei din Diaspora împotriva celor din ţară. Cum reuşim să ieşim din acest război civil rece, al românilor împotriva românilor?

De asemenea, să ne amintim că generaţia care a făcut Marea Unire, generaţia de la 1918 a avut un mare ideal: „Fireasca unire cu patria muma ne-a fost cel mai sfânt ideal.” Nu vorbesc aici despre un patriotism exagerat, ci despre întrebări fireşti, care sunt relevante pentru orice naţiune modernă. Putem să rezistăm ca naţiune, în astfel de vremuri tulburi, fără un astfel de ideal? Putem să traversăm aceste vremuri pline de ameninţări mai mult sau mai puţin voalate şi să fim prosperi, suverani şi demni fără un proiect de ţară? Putem să participăm la proiectul european, la Europa Naţiunilor fără o voce proprie cu adevărat distinctă? Fără o contribuţie care să reflecte creativitatea, idealurile şi identitatea noastre, alături de partenerii şi de aliaţii noştri?Iată două întrebări-cheie pentru ziua de azi, şi pentru anii următori.

La mulţi ani tuturor românilor, de Ziua Naţională a României!