Două decenii de recunoştinţă pentru criminali şi securişti

Două decenii de recunoştinţă pentru criminali şi securişti

Cristinel (stânga) şi Costel Ciulin l-au contestat pe Costel Socol, cel care, deşi le-a ucis tatăl în decembrie 1989

În rândul revoluţionarilor care s-au bucurat de beneficiile Legii Recunoştinţei se află oameni care şi-au împuşcat semeniiîn decembrie 1989 sau care au fost informatori ai Securităţii. Milităm în continuare pentru stoparea indemnizaţiilor din bani publici pentru categoria „luptătorilor cu merite deosebite în Revoluţie”.

Am scris în ultimele două săptămâni despre impostorii din rândul revoluţionarilor: oameni care nu merită să se numească „luptători pentru victoria Revoluţiei", dar care, prin şpăgi şi prin falsuri, şi-au dobândit acest titlu şi, odată cu el, o indemnizaţie lunară de peste 2.000 de lei. Mai există însă multe nereguli în cadrul acestei afaceri derulate în numele Revoluţiei din 1989. Astăzi vă prezentăm câteva cazuri de criminali ai Revoluţiei şi de foşti colaboratori ai Securităţii care au obţinut certificate de revoluţionar şi au fost răsplătiţi de stat cu terenuri şi indemnizaţii.

O mostră de cât de slabă a fost cernerea „luptătorilor remarcaţi"  în aceşti 21 de ani este situaţia în care un criminal al Revoluţiei obţine certificat şi este coleg de asociaţie şi de idealuri cu rudele celui pe care l-a ucis. Un asemenea caz s-a petrecut la Buzău, unde Costel Socol, care a împuşcat mortal un bărbat la 24 decembrie 1989, a devenit revoluţionar, la fel ca fiii şi soţia celui pe care l-a ucis.

Filiera George Costin

Socol făcea parte din dispozitivul de gărzi patriotice al Întreprinderii de Mase Plastice din Buzău. În dimineaţa zilei de 24 decembrie, el a tras fără somaţie în Ciulin Alexandru, care venea la întreprindere să-i aducă un pachet cu mâncare fiului său, angajat acolo. Ciulin a murit imediat. În decurs de câteva ore, în locul în care a decedat Ciulin au mai sfârşit împuşcaţi alţi trei buzoieni, însă justiţia nu a putut stabili cu exactitate cine a fost ucigaşul, în condiţiile în care alături de Socol au mai tras şi alţi luptători din gărzile patriotice. În anul 2001, Socol a fost condamnat la trei ani şi patru luni de închisoare cu suspendare şi, evident, nu a făcut nicio zi de puşcărie.

Criminalul Costel Socol a avut certificat de revoluţionar

Toate aceste fapte nu l-au împiedicat pe Costel Socol să devină membru al asociaţiei de revoluţionari „Metrou" - filiala Buzău şi să primească certificatul de luptător în 1997. Preşedintele Asociaţiei „Metrou" era  George Costin, actualul secretar de stat al revoluţionarilor. Pentru a pune batista pe ţambal, Costin foloseşte acum tactica „mortul e de vină". L-am întrebat de ce l-a acceptat pe Socol în asociaţia sa, iar el a răspuns: „N-am ştiut că a omorât un om. Oricum, acel individ, Ciulin, pe care l-a omorât, era la furat".

Această declaraţie a secretarului de stat a stârnit furia familiei Ciulin, care îi cere lui George Costin să-şi retragă cuvintele întrucât procurorii au stabilit că Alexandru Ciulin nu era nicidecum la furat. „E vorba de memoria tatălui nostru, nu putem lăsa lucrurile aşa. Suntem revoltaţi, fierbem! Noi ne bazăm pe hotătâri judecătoreşti, dânsul pe ce se bazează? E de-a dreptul jignitor. Să nu mai facă erori din astea lingvistice, că ne pătează numele", avertizează Cristinel Ciulin, fiul cetăţeanului ucis de Socol.

O mită de un miliard de lei vechi

Costel Socol a fost fericitul posesor al certificatului de revoluţionar până în 2004, când a intrat în vigoare noua lege a recunoştinţei (341), iar el nu şi-a mai putut reînnoi patalamaua din pricina faptului că a fost contestat de către fiii răposatului Alexandru Ciulin, cel pe care l-a ucis la Revoluţie. Un amănunt scandalos din ciclul afacerilor cu certificate de revoluţionar ne-a fost relevat de acelaşi Cristinel Ciulin. El povesteşte cum a încercat Costel Socol să-i cumpere tăcerea: „Acum câteva luni, în primăvară, am fost luat de acasă de către domnul Mihai Bolocan (n.r. - preşedintele filialei „Metrou" de la Buzău) să mergem undeva, să discutăm.

Au vrut să mă mituiască, să-mi dea un miliard de lei vechi, adică banii pe care domnul Socol, criminalul, trebuia ­să-i ia ca indemnizaţie retroactivă de revoluţionar. Să-mi dea mie acel miliard, să-mi fac şi eu o casă că sunt nevoiaş şi am trei copii, iar el să rămână pe viaţă cu renta lunară. Au zis că ar fi ca o reparaţie morală pentru mine. Trebuia ca eu să-mi retrag plângerea de la comisie ca să poată lua Socol certificatul. Noi am făcut contestaţia în noiembrie 2010 şi ei în februarie-martie au venit la mine. Bolocan e prieten bun cu acest Socol, care e om de afaceri în Buzău".

"Au vrut să mă mituiască, să-mi dea un miliard de lei vechi, adică banii pe care domnul Socol, criminalul, trebuia să-i ia ca indemnizaţie retroactivă de revoluţionar.''
Cristinel Ciulin urmaş de erou martir

„Revoluţionarul" care a declanşat iadul la Braşov

Emil Ivaşcu (foto) este un braşovean care în decembrie 1989 a tras unde a văzut cu ochii. El a fost primul care a apăsat pe trăgaci în timpul Revoluţiei de la Braşov. Trăgând după nişte tineri total nevinovaţi, el a iscat canonada din centrul Braşovului, în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989. După tirul lui Ivaşcu a început să se tragă ca la război (speriaţi, militarii şi civilii înarmaţi s-au mitraliat unii pe alţii) şi au murit 39 de oameni. În dimineaţa ce a urmat, Ivaşcu a continuat să ia la ţintă, din greşeală, militari şi forţe de la trupele de Securitate, dar şi civili.

Asupra lui planează şi suspiciunea că l-a împuşcat mortal pe pensionarul Titus Daia, în data de 24 decembrie. Procuratura nu a soluţionat acest caz. Ivaşcu n-a dat socoteală niciodată pentru nenorocirile produse. Are certificat de luptător cu merite deosebite în Revoluţie şi a fost răsplătit cu un hectar de teren în judeţul Braşov şi cu toată recunoştinţa Legii 341.

"Nu e o greşeală că am luat armă şi nu cred că am făcut exces de zel. Ce era să fac? Să stau să mă omoare? Certificatul de revoluţionar îl am pentru că îl merit", ne-a declarant, senin, Ivaşcu.Astfel de poveşti există în orice oraş cu morţi la Revoluţie. Iar prostia şi excesul de zel care au îndoliat familii au fost răsplătite de statul roman cu vârf şi îndesat. Totul pleacă din 1990, când cercetarea crimelor Revoluţiei a fost mai mult decât superficială. Regimul Iliescu a cumpărat tăcerea fiecărui participant la evenimente, ajungându-se astfel la situaţii absurde precum cele de mai sus.

După 21 de ani ar fi momentul ca răul să fie tăiat de la rădăcină. De aceea, este mai mult decât salutară ideea exprimată de premierul Emil Boc în urmă cu trei săptămâni: „De avantaje materiale mai trebuie să beneficieze doar rudele morţilor şi răniţii de la Revoluţie.  Pentru restul ar trebui sistate indemnizaţiile". Din păcate, niciun reprezentant al Guvernului nu a mai adus vorba de această iniţiativă care ar salva 100 de milioane de euro anual la bugetul de stat.

Turnătorii care au merite deosebite

Nu puţine sunt cazurile în care foşti lucrători sau colaboratori ai Securităţii au solicitat şi au primit certificate de revoluţionar. Delatorii au schimbat brusc tabăra după Revoluţie şi au încasat sume enorme de bani, terenuri şi multe gratuităţi, toate suportate din buzunarele celor pe care în trecut ­i-au turnat.
Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a funcţionat până în 2008 pe baza unei legi care îi dădea dreptul să pună verdict de colaborare sau necolaborare cu Securitatea. Astfel, până în 2008, CNSAS a decis că şase revoluţionari au fost agenţi ai Securităţii ca poliţie politică şi alţi şase - colaboratori.

Fals în declaraţii oficiale

Din 2008, CNSAS a pierdut prerogativele de a pune verdicte, această sarcină revenind ­Curţii de Apel Bucureşti. CNSAS a promovat pe rolul ­Curţii de Apel 181 de dosare de revoluţionar, pentru a se confirma calităţile de colaborator/lucrător al Securităţii. Dintre aceste 181 de dosare, până în prezent, 33 au fost confirmate de către Curtea de Apel. Pentru 10 dosare, Curtea a dat verdict de necolaborare, iar 138 de dosare sunt în derulare.

Actorul Vlad Vasiliu şi-a turnat prietenii la Secu’

Procesul de anulare a unui certificat este greoi. După decizia Curţii de Apel, soluţia este trimisă la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR), iar SSPR trimite constatarea la preşedintele statului. Preşedintele semnează anularea certificatului şi înapoiază dosarul celor de la SSPR. Iar SSPR-ul trimite înştiinţarea de încetare de plată la Casa de Pensii. Casa de Pensii trebuie să oprească eliberarea indemnizaţiei lunare, ceea ce nu e greu, dar aproape imposibil este să mai recupereze valoarea totală a indemnizaţiilor primite până la acel moment de un revoluţionar deconspirat.

Legal, orice revoluţionar care tăinuieşte faptul că a colaborat cu Securitatea se face vinovat de fals în acte. Asta pentru că la dosarul de preschimbare a certificatului, fiecare a fost obligat să declare pe proprie răspundere că nu a colaborat în niciun fel cu fosta Securitate. Falsul în declaraţii oficiale se pedepseşte cu închisoarea de la trei luni la doi ani sau cu amendă. Cazuri de turnătorii flagrante au ieşit la iveală în ultimii ani în rândul revoluţionarilor şi cu toate astea unii împricinaţi sunt încă în posesia certificatului.

Maestru în delaţiuni

Unul dintre aceştia este actorul Vlad Vasiliu, directorul Teatrului Dramatic din Galaţi şi preşedintele Ligii Naţionale a Luptătorilor din Decembrie 1989 - filiala Galaţi. Vasiliu a recunoscut, într-un interviu dat anul trecut ziarului „Adevărul", că a turnat în cel mai clar sens al cuvântului. Spune el: „Un vecin care lucra pe vapor mi-a adus din străinătate o cămaşă de blugi. A doua zi m-au întrebat colegii de la teatru: «Mişto cămaşa. Cât te-a costat?». «Cinci dolari», am răspuns, deşi prietenul meu ­mi-o dăduse gratis.

Două zile m-au ţinut la Securitate să spun de unde am valută şi dacă am văzut valută. Şi atunci am făcut o măgărie. Am spus: «Am văzut valută la un prieten pe nume... cutare. O ţine ascunsă sub saltea». Prietenul ăsta, pe care-l cunoşteam din copilărie, mi-a luat nevasta. S-a însurat cu prima mea nevastă! Şi am fost şi eu curvă tâmpită, iar asta a fost singura delaţiune, că nici măcar nu era adevărat. Nu avea ăla valută. Mă gândeam însă ce mişto va fi: «O să-i rupă prostului salteaua! ». Am fost prieteni de la cinci ani, dar ce să-i fac dacă...". CNSAS a descoperit că Vasiliu a primit numele conspirativ „Răzvan" şi şi-a turnat şi colegii de teatru care ar fi vrut să fugă din ţară.

Securistul responsabil cu avorturile - revoluţionar şi el

Încă din 2007 se discută despre cazul „Vasiliu", dar până în prezent nu s-a luat nicio măsură împotriva sa. A rămas director de teatru şi preşedinte de asociaţie de revoluţionari şi figurează pe lista cu preşedinţi de asociaţii care se întâlnesc astăzi la sediul SSPR să pună pe hârtie planul prin care ar putea împiedica pierderea indemnizaţiilor de revoluţionar.

Vasiliu a fost un zvonist şi înainte de Revoluţie, şi în timpul ei, şi după. În decembrie 1989 a fost arestat de maiorul Ilie Plătică Vidovici pentru că vestea fatalităţi cu terorişti la tot pasul. După Revoluţie, actorul Vlad Vasiliu a inventat o poveste infirmată de toată lumea, despre tancurile sovietice, care, chipurile, aşteptau pe podul de la Giurgiuleşti să treacă peste Prut şi să intre în România. Mâine în „Adevărul" puteţi citi despre un alt mare zvonist, care a acţionat în cadrul Revoluţiei Române în direct, de la Televiziunea Română, şi care a fost recent deconspirat.

Unul dintre foştii ofiţeri de Securitate care au beneficiat de titlul de revoluţionar a fost braşoveanul Nicolae Paraschiv. Figurează într-o listă a revoluţionarilor, publicată în Monitorul Oficial, în 1999, cu numărul de  certificat 10.669. Nici lui nu i-a mai fost preschimbat certificatul în condiţiile în care tot oraşul ştie că acesta a fost securist înainte de 1989.

În prezent, el este secretarul Primăriei Braşov, iar în declaraţia sa de avere figurează cu pensie de la SRI. Sorin Boacă, revoluţionar din Braşov, ne-a arătat dosarul său obţinut de la CNSAS în care Paraschiv raporta, în august 1989: „numitul Boacă Sorin are manifestări duşmănoase grave şi intenţii de evadare". Nicolae Paraschiv era şi responsabil cu sănătatea, mai precis cu avorturile ilegale.

Ipocrizia SSPR

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR) nu a făcut publică lista cu privire la revoluţionarii deposedaţi de certificate din cauza legăturilor cu fosta Securitate. Doar în cazul foştilor luptători USLA, omorâţi în faţa Ministerului Apărării, SSPR a anunţat cu titlu de glorie că a anulat certificatele pe care le posedau rudele acestora.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: