Acum, în Săptămâna Patimilor lui Isus şi în cea a Sărbătorilor de Paşti, cred că fiecare român, cetăţean al acestei ţări, fie că este trăitor în România, fie că este pribeag pe meleaguri străine în căutarea unei vieţi mai bune, fiecare om, creştin indiferent de rasă, religie sau ocupaţie, fie că este sărac sau bogat, provine dintr-o pătură socio-profesională măruntă sau din sfera înalţilor demnitari-avem cu toţii, într-un moment de reflecţie a propriei persoane, unele dorinţe! Mai mici sau mai mari, dorinţe fireşti, normale sau visuri măreţe ori de mărire! De multe ori, în epoca modernă „Iepuraşul“ pascal, comercial, este făcut responsabil de îndeplinirea dorinţelor materiale. Restul dorinţelor, năzuinţelor omeneşti, creştine, spirituale ţin de mult prea mulţi factori ca să fie aduse în punga iepuraşului!

Ce mi-aş dori eu de Paşti? Păi, lucruri extrem de fireşti, normale, după părerea mea, pe care ar trebui să şi le dorească orice creştin român, orice cetăţean onest, modest, normal la cap:

Mi-aş dori, în primul rând, să putem trăi omeneşte, simplu, natural într-o ţară normală la cap şi la trup, numită România! O ţară în care democraţia şi statul de drept să constituie priorităţile tuturor, dezvoltate şi respectate în permanenţă. O ţară în care cetăţenii să trăiască paşnic în comunitate, să construiască împreună şi să se respecte reciproc. O ţară în care puterea politică, politicienii, statul să fie în slujba poporului şi nu invers. O ţară în care infractorii de tot felul, hoţii, tâlharii, criminalii să nu mai deţină puterea şi să nu mai facă legile, ci să-şi ispăşească pedepsele conform faptelor ilegale şi imorale comise!

Mi-aş dori o ţară în care educaţia să fie prioritară! Nu să fie un poligon de experimente, de îndobitocire şi de înavuţire a unora pe spinarea copiilor, a viitorului României! Mi-aş dori un sistem de educaţie în care lucrurile să fie pe un făgaş, o direcţie normală pentru dezvoltare şi viitor, unde dascăli bine pregătiţi, inteligenţi şi cu har să educe copii inteligenţi şi cu har! Mi-aş dori ca unităţile de învăţământ să nu mai fie zone de risc, periculoase, incendiare, dezastruoase în care elevii mor înecaţi în haznale!

Mi-aş dori un sistem de sănătate care să fie el sănătos şi bine reglementat, în primul rând! Să funcţioneze, să salveze vieţi, nu să ia vieţi omeneşti! În care să nu mai moară oameni fără număr! În care să nu mai fie băgaţi bani cu nemiluita şi să se fure fără număr!

Mi-aş dori un stat de drept în care justiţia să fie cu adevărat liberă şi independentă, în care magistraţii oneşti şi profesionişti să fie lăsaţi să facă dreptate adevărată, în care magistraţii dalmaţieni, controlaţi, să nu mai facă jocuri şi să producă injustiţie la nesfârşit! Mi-aş dori ca magistraţii cinstiţi să fie încurajaţi, să aplice legea, iar magistraţii necinstiţi să fie pedepsiţi fără milă!

Mi-aş dori o clasă politică pusă în slujba intereselor cetăţenilor, în serviciul ţării! Mi-aş dori ca puterea politică, guvernul, parlamentul să fie constituite din oameni inteligenţi, cinstiţi, educaţi, care să lucreze numai în favoarea poporului şi a ţării!

Mi-aş dori ca administraţiile publice să nu mai constituie zone de incompetenţă, de furt masiv al banilor publici, ci instituţii funcţionale,unde edili şi funcţionari să fie slujbaşii cetăţenilor care-i plătesc!

Mi-aş dori ca oamenii legii, cei care trebuie să asigure ordinea publică şi siguranţa naţională, cei care au menirea să apere cetăţenii în faţa ilegalităţilor şi a abuzurilor să fie cu adevărat servitorii poporului de care sunt plătiţi şi nu agresorii acestuia atunci când cetăţenii îşi revendică drepturile în stradă!

Mi-aş dori ca slujitorii Domnului pe pământ să-şi îndeplinească menirea, să aducă pe calea cea bună oiţele rătăcite, să respecte măcar cele zece porunci! Mi-aş dori ca oamenii Bisericii, plătiţi de stat, implicit de cetăţeni, indiferent de religiile de care aparţin, să nu mai fie exemple negative şi nocive, să nu se mai implice în mârşăvii, jocuri politice, să nu mai stea cu mâna întinsă la bani!

He, he, hee! Cum ar exclama un clasic la putere, fiecare dintre noi, mai bun sau mai rău, avem miliarde de dorinţe! Nici „Iepuraşul“ şi cred că nici vreo divinitate, chiar Dumnezeu, nu le-ar putea îndeplini oamenilor toate dorinţele. Cu atât mai mult nouă, românilor, oameni suciţi, care ne mai şi credem buricul pământului.

Dar, cred cu tărie, că doar noi, românii, dacă suntem hotărâţi, perseverenţi, cinstiţi, inteligenţi, avem intenţii bune pe care le punem în practică, vrem să fim creştini cu adevărat nu doar să ne batem cu cărămida în piept, lăsăm la o parte orgoliile prosteşti, îl dăm pe Scaraoţchi deoparte şi punem umărul împreună, vom reuşi să ne îndeplinim cele mai simple, cele mai fireşti, normale şi frumoase dorinţe! Nimeni altcineva, doar noi singuri vom putea face o societate frumoasă, cinstită, de viitor, în care să nu ne mai mâncăm unii pe alţii şi să nu ne mai furăm reciproc căciula, ci să ne respectăm şi să ne ajutăm, să promovăm cu toţii binele comun!

Putem face această renaştere ca oameni şi ca naţiune împreună, doar să vrem! Dar, oare, câţi ani, câte decenii ne vor trebui să ne resetăm complet starea autodistrugătoare, actuală?

Sărbători cu lumină şi cu minte vă doresc! Fie ca toate dorinţele şi faptele creştine să vă fie îndeplinite!