Domnule Iohannis, mă apăraţi şi pe mine de absurdităţile, nu legalităţile, ANAF?

Nu e nimic nou sub soare ca la ANAF să existe absurdităţi, după cum, la fel, nu e nou ca aceeaşi instituţie să nu se joace atunci când este vorba despre aplicarea unor sentinţe judecătoreşti definitive. ANAF-ul este un organ care intră fără menajamente în zona absurdului având ca miză aplicarea unor reguli/ legi pe care sistemul le-a scos din burtă. Ştiţi cine sunt martorii fără voce ai acestei situaţii?

Ei bine, milioanele de români care s-au confruntat direct cu această instituţie, nu trustul Intact.

Ceea ce se întâmplă acolo, în curtea acestui trust de presă, este o tragi-comedie în mai multe acte şi cu actanţi dubioşi, marile excepţii fiind jurnaliştii de calitate din trust şi toţi oamenii oneşti care lucrează în diferite departamente. Piese mea are trei actori, dar poate avea şi mai mulţi, depinde de regizor. Să îi luăm pe rând. 

Unul dintre ei a fost preşedintele Klaus Iohannis, a cărui intervenţie a fost pe cât de hilară, pe atât de dăunătoare imaginii sale. Acesta a reuşit să-şi radă peste 25.000 de fani de pe Facebook într-o singură zi! E fabulos, cu toate că preşedintele mai are de unde să-şi scadă fani. Da, posibil să fie o problemă de procedură la mijloc, căci angajaţii ANAF, ca cei ai oricărei instituţii româenşti cu oarecare putere, mai fac excel de zel. Dar, totuşi, de ce să sară aşa rapid preşedintele ţării în apărarea unui element privat din schemă? Ei bine, de ce, domnul Iohannis, nu sare în apărarea oricărui român hăituit de ANAF? Jurnalistul Mihai Goţiu a prezentat aici atât chestiunea de procedură juridică, cât şi cazul particular pe care l-a probat cu ANAF. 

Am avut şi eu contact cu ANAF-ul, domnule Iohannis, mi-au blocat toate, da, toate, conturile, pentru o restanţă la renumitele lor regularizări, pe care nici în ziua de astăzi nu am înţeles-o. Patru conturi bancare mi-au fost poprite, unele având sume, altele nu. Totuşi, am fost nevoit să plătesc tot, către ANAF, închiderea conturilor/ ridicarea popririlor, să nu mai pun drumurile la bancă pentru prezentarea dovezilor de plată. Mai mult, în oficiul virtual al celebrei instituţii, am şi acum emisă o decizie de plată după o regularizare din...2012! Ăsta e abuz, domnule Iohannis? Adică, nu e vorba despre o decizie judecătorească definitivă, e vorba despre o sumă pe care eu sunt nevoit să o plătesc pentru nu ştiu ce, pentru că regularizările se fac anual, iar acum îmi vine una din 2012, care-mi sună a supra-regularizare. Nu am explicaţii, iar când le cer, mi se oferă răspunsuri super încâlcite sau nu le primesc deloc. Sigur, noi, fraierii de rând, suntem nevoiţi să plătim fără să clipim, că altfel, ne execută ăştia de nu ne vedem. Ca atare, epic fail pentru declaraţie şi unfollow de la toţi cei care v-au dat credit. Bine, acum mizaţi să câştigaţi publicul Antenelor, ăla care, din câte am văzut la modul general de pe pancarte, nu prea stăpâneşte limba română. 

Mai apoi, un alt element este grupul Intact. Ceea ce se întâmplă acum acolo nu are nici cea mai mică legătură cu jurnalismul de calitate, cu vreo logică anume sau cu elemente ale unui anumit tip de comportament moral. Pur şi simplu, nişte tipi din teve s-au strâns în piaţă să strige împreună cu publicul lor că vor libertate. Hai să vedem. Vedetele Antena 3 stau pe o scenă, se cheamă unii pe alţii să recite discursuri hilare care îi incită şi manipulează pe cei gură-cască din piaţă. Dintre lozinci: Mihai Gâdea: "Capatos şi Dan Negru sunt cu noi!", Simona Gherghe vorbeşte despre arma celor de acasă - telecomanda, Gâdea şi Mihai Badea strigă: "Antena 3 e aici" şi Libertate! Vă invit să găsiţi voi sensuri în toate strigătele astea. Mulţimea strigă la rându-i din toţi rănunchii tot felul de aberaţii, unii nici nu ştiu exact pentru ce sunt acolo. Un individ umbla somnambul cu portretul lui Dan Diaconescu pe un steag. De altfel, gândiţi-vă la acest tip de public, unul care are timpul necesar să iasă să fie alături de antenişti la ora 15.00, vineri! 

Nu în ultimul rând, avem masa prezentă în piaţă, care exprimă, în mare, chintesenţa publicului Antenelor. E spuma, adică acel public, plătit sau nu, capabil să sară la gâtul oamenilor pentru televiziunea lor de suflet...suflet pierdut pe canapele seri la rând. Să facem o analiză a mesajelor lor, a tipologiei lor, a dorinţelor lor? Nu e cazul, mai ales când strigi libertate!, dar nu ai idee concretă de ce o faci, căci nimeni nu a cenzurat pe nimeni. Dar aşa funcţionează arma manipulării unui public. Jurnalistul Vlad Ursulean şi-a denumit o galerie foto din piaţă: Răzbunarea lui Gustave LeBon. Suplimentez cu Gabriel Tarde. Meritul, să-l numesc aşa, al anteniştilor, e că au reuşit să manipuleze suficient o masă mare de oameni astfel încât aceasta s-a transformat într-un public. Acesta va rămâne fidel celor care le administrează ideile existenţei lor indiferent de context, atât timp cât Antenele vor transmite pe teve, căci în alte spaţii e mai greu, nu cred să ştie să folosească diferitele tool-uri. Aceşti indivizi din piaţă nu sunt curioşi de tăierile ilegale de păduri, de problemele şomajului în rândul tinerilor, de nivelul scăzut al învăţământului românesc, de abandonul şcolar sau de alte probleme de genul. Nu, ei vor ce spun tipii de pe scenă că ar trebui să-şi dorească...libertate!

În încheiere, domnule Iohannis, aştept şi eu să fiu invitat de ANAF la o discuţie, să-mi fie şi mie explicate clar şi concis semnele alea ale unui abuz în adevăratul sens al cuvântului. Până atunci, dumneavoastră veţi mai pierde nişte like-uri pe Facebook.