Stimate domnule Chestor-şef, 
 
Tocmai am finalizat un proiect despre abuzurile poliţiei. Am constatat din nou că numărul acestora e foarte mare şi că foarte puţine dintre ele sunt sancţionate. Abuzurile poliţiei sunt însă din ce în ce mai vizibile, cel puţin în mediul online. Sunt şi foarte diverse, de la conduceri administrative la secţie pentru nimic sau limbaj jignitor până la bătăi zdravene care, în unele cazuri duc la moarte
 
În ultima vreme subiectul a devenit tot mai interesant pentru cetăţeni. Mulţi ne întrebă ce au voie şi ce nu au voie să facă atunci când îi opreşte poliţia din diverse motive. „Trebuie să mă legitimez chiar dacă poliţistul nu se legitimează? Dar are voie să mă percheziţioneze chiar dacă n-am făcut nimic?“. Legile sunt foarte vagi. În legea poliţiei, de exemplu, există un articol care practic permite poliţiştilor să conducă pe oricine la secţia de poliţie sub pretextul legitimării. 
 
Cetăţenii ne-au întrebat, noi ne-am gândit să răspundem documentat şi detaliat. Aveam o carte care conţine procedurile pe care trebuie să le urmeze poliţiştii, dar e cam veche (din noiembrie 2013),  aşa că am zis să ne asigurăm că informaţiile de acolo sunt încă valabile. Zis şi făcut, trimis cerere de informaţii de interes public în care am întrebat dacă procedurile mai sunt în vigoare să dacă nu mai sunt să ni se transmită acelea aplicabile acum. 
Ei, Poliţia Română s-a gândit ea că: „Deşi procedurile nu sunt clasificate, opinăm că scopul iniţial al procesului de elaborare nu a vizat şi publicitatea acestora“. Această „opinie“ este vădit ilegală pentru că, aşa cum recunoaşte chiar IGPR informaţia de interes public este „orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi sau instituţii publice“. În plus, acele proceduri fuseseră deja publicate într-o carte...
 
Mai trebuie precizat că legea liberului acces la informaţii nu este opţională, aşa cum pare să considere IGPR. Aşa că după ce am formulat o reclamaţie administrativă fără succes, am dat IGPR în judecată cerând instanţei să oblige inspectoratul să ne transmită procedurile solicitate. Până se va finaliza procesul mai durează. 

Între timp, cartea de care vă spuneam e disponibilă publicului, dar contra cost.  De la publicare până acum preţul a scăzut de la 45 de lei la 38,25 de lei. O fi din cauză că unele proceduri nu mai sunt în vigoare? Sau poate cartea e revizuită? Noi nu mai dăm bani ca să aflăm. Nu de alta, dar banii intră în buzunarele autorilor, domnii Eugen Neata şi Mihai Pruteanu, poliţişti de frunte care îşi rotunjesc veniturile vânzând informaţii de interes public. 
 
A, uitasem, prefaţa este semnată de dl. Chestor-şef de Poliţie Petre Tobă, Inspectorul General al Poliţiei Române care scrie aşa: „Suntem prima instituţie care intră în contact cu cetăţeanul la producerea unui eveniment în spaţiul public, iar percepţia acestuia este conturată în special de reacţia Poliţiei atunci când are nevoie de ea. De aceea, este necesară o acţiune unitară în aplicarea normelor legale, în conformitate cu procedurile de lucru. Consider că orice aport la profesionalizarea poliţiştilor este binevenit. În acest context, este de apreciat iniţiativa autorilor de a elabora o asemenea lucrare, care reprezintă, adunate la un loc, normele legale şi dispoziţiile specifice, elemente de tactică poliţienească şi proceduri operaţionale, putându-se astfel transforma într-un instrument de lucru care să vina în ajutorul poliţiştilor.“ 
 
Sigur că da, domnule Tobă, dar de ce numai în ajutorul poliţiştilor şi nu şi al cetăţenilor? Şi de ce contra cost? 
 
Cu respect şi asigurându-vă că vom renunţa la acţiunea în justiţie, îndată ce ne veţi transmite informaţiile solicitate, Maria-Nicoleta Andreescu.
 
Maria-Nicoleta Andreescu este sociolog cu experienţă în domeniul delincvenţei juvenile. S-a alăturat APADOR-CH în 2007, centrându-şi activitatea pe domeniile: transparenţă instituţională, evaluarea respectării drepturilor omului în penitenciare, abuzuri ale poliţiei. Începând cu 2013 este directorul executiv al asociaţiei.