Domnule Antonescu, m-aţi luminat! Nu ştiam ce sunt. Mă gândesc des la mine, la viaţă, la rolul meu prin lumea asta şi, ca orice om, ajung la diverse concluzii. Niciodată la aceea că sunt o imbecilă. Dar, mulţumită înţelepciunii dumneavoastră, venită dintr-o meditaţie profundă, aş spune chiar similară cu somnul, am înţeles, în sfârşit, că sunt o mare imbecilă. Aşadar, m-am regăsit în grupul imbecililor care s-au gândit că decizia dumneavoastră de a candida pentru un nou mandat de senator în acelaşi colegiu cu Liviu Dragnea, în Teleorman, are la bază doar un calcul simplu. Acela că, pe moşia baronului PSD-ist, acolo unde se votează roşu şi până la 200%, aveţi cele mai mari şanse de câştig. Regret, dle Antonescu, că am gândit atât de josnic! Că mi-am permis să nu vă văd în stare să mergeţi într-un colegiu unde să aveţi un adversar puternic, pe măsură. Până la urmă, sunteţi un mare lider politic, şeful tuturor liberalilor, aflat într-o alianţă care guvernează ţara.

Sunteţi mare, dle Antonescu! Mare de tot! Aţi dat jos un preşedinte, v-aţi pus pe scaunul lui de la Cotroceni, aveţi oameni de încredere prin ministere, faceţi mitinguri pe arene naţionale, ţipaţi retoric la microfoane dacă mai sunt nouă milioane de oameni care să vă susţină. Domnule Antonescu, cât de mare sunteţi! Şi cât de imbecilă sunt eu să mă gândesc că sunteţi un laş! Că vă temeţi de bătălii. Să îmi închipui că dumneavoastră, omul care s-a răstit la toată Europa, care i-a trimis la colţ pe Barroso şi Merkel, omul care le dădea indicaţii judecătorilor Curţii Constituţionale, omul care s-a avântat în lupte prezidenţiale, care e deasupra tuturor senatorilor, sunteți, de fapt, un atârnător. Unul dintre aceia care e atât de fricos să intre într-un război pe viaţă şi pe moarte, încât preferă să se ascundă prin buzunarul unui tiran şi să se simtă şi el puternic. Să mai strige, din când în când, că ştie şi el să lupte. Că nu îi e teamă că nu-l urmează oastea lui. Că nu îi e frică, la o adică, de înfrângeri.

Sunteţi mare, dle Antonescu! Şi puternic! Deloc imbecil, aşa, ca de-al de mine. Dumneavoastră, omul uns cu toate alifiile politice, care s-a făcut frate şi cu dracu - adversarii ideologici, adică -, sunteţi pe cai mari! Sunteţi sigur pe situaţie! N-aveţi îndoieli! N-aveţi temeri! Mă întreb, domnule Antonescu, dacă tot sunteţi atât de sigur pe voturile la parlamentare, de ce n-aţi rămas la Cotroceni, după puciul din vară? Unde v-au fost susţinătorii? De ce aveţi nevoie să dansaţi hora cu Iliescu, Ponta, Voiculescu? Sau cu marele liberal Becali! De ce, dacă tot sunteţi puternic, nu vă duceţi prin Cluj să candidaţi? Sau prin Neamţ? Haideţi, dle Antonescu, arătaţi-ne cât de puternic sunteţi! Nu vă face pe dumneavoastră senator liberal un PSD-ist, chiar de-o fi el şi Dragnea. Nu vă lasă fără fotoliu Udrea, Blaga sau mai ştiu eu ce alt mare băsist! Haideţi, curaj, domnule Antonescu, că doar nu sunteţi chiar ultimul imbecil!

Ramona Ursu este jurnalist