Dispariţia din viaţa publică

Se dispare pe capete. Sezon dur. Principalele surse ar fi: dependenţe de DNA, alegerile prezidenţiale (costuri directe şi costuri derivate), nu de puţine ori acţiuni, pe faţă sau în culise, ale unor vechi parteneri în isprăvi şi lovituri. Lovitura vine, ca de obicei, pe neaşteptate.

„Materie primă” la dispoziţie, pe îndestulate. România 2014 este o realitate saturată de eşecuri repetate şi neasumate, trădări căzute în banal, declin ireversibil de popularitate, noi veniţi flămânzi de succesuri de cartier, dezvăluiri ruşinoase, sfidări de ultimă oră- necruţătoare  şi de neînţeles, ridicări din umeri, tăcute şi pline de subînţelesuri în cabinete de pe alte meleaguri s.a.m.d. Departe de ce?!

De putere, de faimă, de “butoane” !

Deci să vedem cine mai dispare de pe scena politică. Uniţi în dispariţie?!

Grăbiţi spre cartea de istorie a neamului. La errata..

 Să nuanţăm.

• Dispariţia deplină şi definitivă. Oameni, cândva importanţi (V.I.P.) despre care nu mai vorbeşte nimeni, au pierdut orice localizare în ariile şi poziţiile - cheie ale vieţii publice, orice ar încerca,  nimic nu se clinteşte din loc. Nu-i mai aude nici câinele din curte. Poate cândva, un student, un masterand îi va menţiona într-o lucrare de absolvire, răsfoită apoi de conducător.

Conducător. Ambiţie răscolitoare şi, uneori, un destin. Acum nimic. S-a ales prafu’!

Mai frecvente sunt „dispariţiile parţiale”. Acestea dau o perspectivă directă despre schimbarea permanentă în zona  „pâinea şi cuţitu”.

• Se retrage din activitatea curentă. Nu mai figurează pe listele de protocol  şi nu mai este vizat pe piaţa consecinţelor directe. A pierdut ştampila, secretara, consilierii.... Dar pastrează un rol, adesea influent.

În culise. În linistea dinaintea furtunii, are adeseori un cuvânt de spus. Greu de ignorat. A văzut cum se cade de la etaj. Recunoaşte ameninţarea şi în somn.

În lumea publică a rămas ca reper, chiar simbol. Fiecare cu povestea lui.

• Compromis ca valoare, ca reper şi debarcat din funcţie. Nu mai corespunde. A trecut prin multe, „are experienţă”(experienţa ratarilor), destule păcate şi nu puţine isprăvi. Dar a fost tras pe dreapta.

Există, însă, momente critice, majoritatea celor din jur au „înlemnit”. Vine, loveşte şi dispare. O fantomă, „hit and run”. Îi scapă din impas, de răspundere, de neputinţă pe cei cu rang şi fală.

• Terfelit în presă pe teme reale dar şi la subiecte imaginare. Se complace în scandal. Îi dă energie şi ambiţie („aşa e în politică...”). Totuşi nimeni nu mai crede în el. A rămas încă la putere şi se bagă în foc. Iese oţelit şi e pus pe fapte mari.

Un rău necesar. Necesar la ce?!

• Evacuat de noua garda, blocat, trimis în parcare. Pentru public a rămas un reper....De cum zâmbea, de cum răspundea la întrebări, cum făcea poante şi  piruete  la evenimente ....

Poate a plecat de bunăvoie. În politică?!

Din politică nimeni nu poate de bunăvoie. Sau poate a fost retras....

• Ieşire cu scandal. Faptele grave savarsite  din poziţii-cheie. Matrapazlâcuri la vârf. Copleşit de dezvăluiri, blocat în implicarea directă. Scăpat pe termen nedefinit, refugiat în umbră, de pe o poziţie de nezdruncinat, influenţează, la probleme spinoase, ceea ce se întâmplă.

Totuşi, nu mai există drum de întoarcere iar  drumul spre Rahova este larg deschis.

• Eliminare din ierarhiile curente. Parăsit de vechii tovarăşi, lumea încă îşi aminteşte de el, câteva rutine în comportamentul colectiv, in momente de cumpana , i se datorează. Este încă  citat...  Oameni de rând, în naivitatea  lor confortabilă, îl pomenesc la necaz sau din ciudă pe cei de pe prima pagină. De fapt nu s-a oprit. Acţionează pe cont propriu în numele „cauzei”. Care cauză?!

Trăim într-o lume fără idealuri, ţinte, strategii, un adevărat Bollywood.

România şi românii, mai visează?!

Diversitatea si dinamica disparitiei in politica face istoria…In manualele de liceu si  domina memoria colectiva.

• Ar fi oare posibil, în România de azi, înfruntând agenda reală, temele sensibile, haimanalele înscăunate solid la toate etajele, precum şi nu puţine ameninţări pentru ţară, ar fi posibil să apară, să se impună un lider bine plasat în fabrica puterii, inspirat, neîntinat şi de neoprit?!

Se pare că nu. Vax apariţii! Ne întrecem în dispariţii...

Totusi, cât de gravă ar putea ajunge starea naţiunii, cât de arzător-necesare  ar fi iniţiativele de substanţă, reunite la timp şi înfăptuite până la capat pentru ca piaţa politică să scoată în faţă, în fruntea ţării un lider cu valoare simbolică, rol legitim şi implicare directă, decisivă, de neoprit?!

Există astfel de oameni printre noi?!

N.B. Pentru exemple la primele 7 categorii consultaţi presa curentă...

Scuze pentru deranj. Oricum, vom reveni.