Direcţiile de Sănătate Publică (DSP) par că se îneacă în valul doi al pandemiei şi ne trag şi pe noi după ele

Direcţiile de sănătate publică, aceste braţe ale ministerului sănătăţii în teritoriu, sunt înţesate în majoritatea cazurilor cu personal neprofesionist, angajat pe pile. Reformarea acestor instituţii nu a fost niciodată prioritara şi azi, în vreme de pandemie, rateurile lor costă vieţi omeneşti.

Scandalurile cauzate de Direcţiile de Sănătate Publică curg zilele astea. Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti a refuzat să testeze imediat rezidenţii dintr-un cămin de bătrâni din sectorul 1 al capitalei, unde exista un focar de infecţie. Drept urmare, astăzi exista aproximativ 30 de pacienţi confirmaţi cu COVID-19, iar o persoană a murit deja. 

Mulţi români care şi-au făcut testul şi sunt confirmaţi pozitiv suna la DSP fără să primească un răspuns şi nimeni nu îi mai suna înapoi. Conform unui articol din presă, un bucureştean de 42 de ani, a sunat la DSP Bucureşti şi Ilfov pentru că avea simptome şi un test pozitiv de coronavirus. Nu i-a răspuns nimeni la telefon timp de trei zile. A renunţat să mai sune, a luat autoturismul personal şi s-a dus singur la un spital din capitală unde s-a şi internat până la urma. 

DSP trebuie să dea avize pe baza cărora medicul curant eliberează certificatul pentru concediul medical pentru cei depistaţi pozitiv. Însă, DSP nu ştie cum sa procedeze, angajaţii nu răspund la email sau telefon cu zilele sau mai grav, dau informaţii contradictorii celor bolnavi.  

Problemele cauzate de lipsa de personal cu pregătire în Direcţiile de sănătate publica sunt mai vizibile acum în pandemie, când mizele sunt mai mari şi efectele mai grave. Dar disfuncţionalităţi la DSP au fost şi înainte să izbucnească pandemia. Să ne aducem aminte de scandalul din 2019 cu Apa Nova şi DSPMB, care a izbucnit după ce pe reţelele sociale a circulat un mesaj prin care se anunţa că, în capitală, apa de la robinet nu este potabila. Apa Nova a transmis mai apoi populaţiei că, deşi în apa este o concentraţie mai mare de clor, apa este potabila. Ministerul Sănătăţii a recomandat după aceea că bucureştenii să nu folosească apa de la robinet. Apa Nova a revenit cu un comunicat insistând că apa din Capitala este potabila. Apoi, într-o conferinţa de presa, ministrul Sănătăţii a declarat că Ministerul Sănătăţii nu a spus că apa din Capitala nu ar fi potabila, ci că doar a fost depăşit nivelul de clor şi că le-a recomandat bucureştenilor să nu o consume pana la obţinerea rezultatelor finale. Pana la urma, nimeni nu a înţeles daca apa era sau nu potabila, daca trebuia sau nu băută. DSP a amendat Compania Apa Nova cu suma de 10.000 de lei şi subiectul s-a închis. 

Nimeni nu a luat atitudine în urma unor astfel de probleme. Mai mult, s-a continuat practica împământenită de a numi pile şi apropiaţi că şefi DSP. 

Înainte de pandemie, în Direcţiile de sănătate publica erau puţine responsabilitati, iar clientela de partid putea beneficia de un post călduţ, bine plătit şi fără multe bătăi de cap. Majoritatea activităţilor constau în eliberarea unor avize necesare pentru înfiinţarea sau modificarea de structura a unităţilor sanitare publice şi private, împărţirea vaccinurilor la medicii de familie, inspecţii sanitare, culegerea şi prelucrarea datelor din cabinetele medicale, întocmirea de rapoarte pentru Ministerul Sănătăţii, Centrul de Calcul, Statistica Sanitara şi Documentare Medicala şi pentru autorităţile locale şi organizarea de acţiuni de promovare a sănătăţii şi de educaţie. 

DSP-urile mai au o atribuţie extrem de importanta în situaţia actuala, cea de organizare şi coordonare, împreuna cu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate şi Serviciul Judeţean de Ambulanta, a asistentei medicale în caz de calamitaţi, catastrofe şi situaţii deosebite. Aici e problema, pentru că nu au fost prea multe astfel situaţii deosebite şi acum nu prea fac fata. DSP-urile sunt responsabile de toate anchetele epidemiologice, deci şi de cele din aceasta pandemie. Conform Ordinului Ministrului Sănătăţii privind modalitatea de aplicare a măsurilor de prevenire şi limitare a îmbolnăvirilor cu SARS-COV- 2, DSP-urile au mai primit o mulţime de alte atribuţii: reprezentantul DSP emite o decizie administrativă privind carantinarea persoanelor, propunerea de ridicare a măsurii de carantină zonală se face pe baza analizei situaţiei epidemiologice efectuate de către DSP şi pentru persoanele care au fost externate sau au refuzat internarea in iulie, unităţile sanitare şi serviciile de ambulanţă, sub coordonarea DSP identifică şi evaluează clinic, în vederea instituirii măsurilor care se impun pentru limitarea răspândirii în comunitate a bolii. 

DSP-urile nu făceau fata nici în trecut, cu atât mai puţin în situaţia actuala. Să ne aduceam aminte de situaţia de la DSP Braşov din martie, adică la începutul pandemiei, când Anca Bertea, directorul Direcţiei de Sănătate Publică Braşov, a demisionat si a declarat că „instituţia nu era pregătită nici când era bine, că să nu vorbim de situaţia actuală” si a mai spus: „Când au aflat de coronavirus, jumătate dintre angajaţi au intrat în concedii medicale.”

Problema e că timp de 4 luni, Ministerul Sănătăţii, în subordinea căruia se afla DSP-urile, a stat cu mâinile în sân. Evaluarea şi reforma DSP-urilor trebuia începută imediat ce a fost declarata pandemia. Era evident că nişte instituţii total nepregătite, şi ca număr de personal şi ca experienţă în gestionarea unei astfel de situaţii excepţionale, nu vor putea să facă fără sprijinul forului superior, Ministerul Sănătăţii. Ministrul Sănătăţii avea obligaţia să întărească aceste instituţii din subordinea sa, pentru a eficientiza la maxim activitatea acestora. Astăzi, situaţia s-a agravat şi responsabilităţile DSP sunt mult mai mari decât erau în urma cu 4 luni. Reforma DSP-urilor trebuie începută cat mai repede. Trebuie făcute angajări transparente, trebuie populate cu profesionişti, atât pe funcţii de execuţie, cat şi pe cele de conducere. Trebuie regândite calificările minim necesare pentru ocuparea funcţiei de director DSP. Toate aceste masuri ar trebui demarate acum, caci aceasta criza va mai dura şi riscam că peste alte 4 luni să fim în aceeaşi situaţie. Poate nu sunt pregătite DSP-urile pentru valul 2, dar să fie măcar pentru valul 3, daca el va veni. 

In acest moment, cea mai mare problema este incapacitatea DSP de a realiza anchetele epidemiologice. Pana când se vor reforma DSP-urile, ar fi cazul că ministrul Sănătăţii să vina cu alte soluţii de tranziţie, care să tina răspândirea SARS-COV 2 sub control. Este important că testarea să fie gratuita pentru populaţie. Testele pentru depistarea SARS-CoV-2 se fac pentru pacienţii cu diverse afecţiuni care merg la spital. Cei aflaţi în carantină, teoretic, sunt testaţi dar doar la cerere, daca apar simptome, în timp ce pacienţii depistaţi pozitiv sunt testaţi periodic, pana la negativare. Însă, nu se testează contacţii celor depistaţi pozitiv. Doar la cerere şi contra cost se poate testa oricine, însă costul mediu al testului la cerere este în jur de 300 lei, stabilit de fiecare laborator în parte.  Poate ar fi necesara şi o campanie DSP prin care să se promoveze importanta testării, dar şi perioada optima în care trebuie efectuata testarea si, bineînţeles, carantinarea. În paralel, ar trebui eliminata obligativitatea de a fi internaţi 48 de ore pacienţii asimptomatici, pentru a încuraja oamenii să se testeze. Sunt sigura că exista multe alte soluţii. 

Nu poţi să faci din rahat bici, e o expresie plina de adevăr şi în acest caz. Daca DSP nu poate face fata, trebuie găsite alternative pana când aceste instituţii se reformează. Testările ne pot ajuta să ştim cum stăm, să limitam răspândirea virusului pentru a preveni alte valuri de îmbolnăviri. 

Situaţia de la Direcţiile de Sănătate Publica ne demonstrează că nu merge cu clientelism şi cu amatori în funcţii publice. În cazul unei crize, iată că incompetenta iese la suprafaţa şi ne afectează pe toţi. Un partid se gândeşte azi să facă un referendum pe tema „Fără penali în funcţii publice!”. Eu cred referendumul trebuie să aştepte pana după pandemie. Şi mai cred că ar trebui să se numească „Doar profesionişti în funcţii publice!”