Este de la sine înţeles că ambele episoade au avut parte de speculanţi şi, în cele din urmă, de păgubiţi.

În cazul României, speculanţii au fost cei ale căror conturi bancare au crescut direct proporţional cu numărul de studenţi înscrişi, adică unii dintre birocraţii Ministerului Educaţiei şi o parte a profesorilor şi a personalului administrativ din cadrul universităţilor sau facultăţilor, indiferent că vorbim de instituţiile de stat sau de cele private.

Conform unui raport al Curţii de Conturi a României de la sfârşitul anului trecut, referitor la învăţământul superior românesc din perioada 2011-2015, „Universităţile au abdicat rapid de la misiunea lor socială, neconsiderându-se responsabile în a forma studenţi care pot demonstra că stăpânesc anumite competenţe şi abilităţi şi nici pentru faptul că absolvenţii nu îşi găsesc locuri de muncă. În toată această perioadă, nimeni nu le-a evaluat după aceste criterii şi nimeni nu le-a tras la răspundere pentru eşecuri. Din interese financiare, singura preocupare cu adevărat relevantă a fost înmatricularea cât mai multor studenţi, indiferent de calitatea pregătirii acestora”.

Deznodământul? Industria diplomelor din România a produs şomeri fără cunoştinţe, competenţe, abilităţile sau aptitudini remarcabile, însă cu aşteptări mari. Nimeni nu le-a spus studenţilor de la facultăţile de economie sau de drept că piaţa muncii din România nu este atât de dezvoltată încât toţi cei înscrişi la aceste facultăţi să se angajeze ca analişti financiari, contabili, avocaţi, consilieri juridici, mediatori, notari, ş.a.m.d. Doar cei mai buni sau cei „cu noroc” au reuşit să profeseze în aceste domenii. Cei mai mulţi dintre absolvenţi s-au reprofilat cum au putut: unii au ales un loc de muncă unde diploma universitară nu contează, alţii au plecat în străinătate, unii s-au încadrat în rândurile proletariatului corporatist, alţii speră o carieră de politruc în vederea unei sinecuri.

Păgubită este întreaga societate românească deoarece s-au irosit resurse, s-au năruit visuri, s-au oferit modele greşite (alegând cantitatea în locul calităţii), s-a tolerat incompetenţa şi s-a încurajat impostura prin accentul pus pe cosmetizarea cu diplome a CV-ului şi prin diferitele forme de plagiat. Şi de parcă astfel de neplăceri nu ar fi de ajuns, în ultima vreme, diletantismul a ajuns să relativizeze valoarea unor materii umaniste, dar aceasta este o altă discuţie.