VIDEO Dezbatere Adevărul Live, despre swing şi schimbul de parteneri. Părintele Tănăsescu: „Este un surogat al iubirii“

Să faci sex cu iubitul tău. Să faci sex şi cu un alt cunoscut. Să faci sex şi cu un alt cunoscut în timp ce iubitul tău te priveşte. Sau în timp ce şi el face acelaşi lucru cu altcineva. Să împarţi. Să fii swinger.  Astăzi, de la ora 11.00, la Adevărul Live, am discutat despre implicaţiile morale ale acestei practici sexuale cu eticienii Emilian Mihailov şi Constantin Vica.

Există vreun tip de poligamie morală? Cât de mult se poate separa sexul de dragoste? Se poate supune această practică unei judecăţi morale?

La dezbaterea cu argumente riguroase pro şi contra swingului au participat Emilian Mihailov, etician, doctor în filosofie şi director executiv al Centrului de Cercetare în Etica Aplicată (CCEA) şi Constantin Vica, publicist, asistent universitar al Facultăţii de Filosofie şi cercetător CCEA. Ni s-au alăturat şi preotul Eugen Tănăsescu, blogger adevarul.ro, teologul Radu Preda şi psihologul Auora Liiceanu.

Practica swingului, adică schimbul de parteneri, a devenit destul de cunoscută în România. Există cupluri care împart frumosul ritual al sexului, pentru cei mai mulţi de o fidelă intimitate, cu prieteni aleşi special pentru acest act – n-au nicio constrângere să-şi dăruiască trupurile altor persoane într-un schimb liber, consimţit, conştient. O activitate socială, ca oricare alta. Recreaţională.

Un argument al celor care-şi temperează fanteziile ori al celor care nu le au deloc este că limitările civilizează, de fapt, actul sexual. Aceştia fac diferenţa între consumarea instinctuală, carnală, şi sexualitatea umanizată. Raţiunea, păstrarea caracterului intim, sacru, sau prevenirea unor devieri periculoase – aceastea sunt ca o centură de siguranţă pentru persoanele care nu vor să depăşească barierele culturii, ale moralei sau ale religiei. În plus, spun opozanţii, „schimbul“ de parteneri transformă omul într-o valoare transmisibilă, devenind un simplu instrument. Totuşi, cine are dreptate?

Cele mai importante declaraţii:

„Să presupunem că totul este în regulă, să presupunem că totul este permis în spaţiul privat, dar dezbaterea se ţine în spaţiul public. Chiar dacă o astfel de alegere este una morală, în spaţiul public oamenii au reacţionat vehement“, a declarat Emilian Mihailov, etician, doctor în filosofie şi director executiv al Centrului de Cercetare în Etica Aplicată (CCEA).

 „Morala nu este o chestiune de bun simţ, bunul simţ este ceva vag, dar decizia este ceva foarte personal. Noi nu judecăm o anume decizie, ci încercăm să vedem dacă această practică are anumite valenţe. Pentru unii această acţiune de swing, pentru alţii orgiile, pentru fiecare aceste practici capătă anumite semnificaţii şi nu cred că le putem testa cu bunul simţ“, a spus Constantin Vica, publicist, asistent universitar al Facultăţii de Filosofie şi cercetător CCEA.

„Acest schimb de parteneri nu se petrece în spaţiul public, dar discuţiile despre aceste activităţi se petrec în spaţiul public. Comentatorii site-ului adevarul.ro nu au înţeles acest lucru, această diferenţă. Bunul simţ este abia începutul aventurii morale, de fiecare dată când se face apel la bun simţ este o chestiune naivă sau încercarea de a pune capăt unor discuţii“, consideră Constantin Vica.

„Într-adevăr am spus anterior că morala este cumva fundamentul dreptului, dar în acelaşi timp putem separa dreptul de moral. De exmplu poţi respecta un contract legal, dar poţi avea o atitudine sfidătoare faţă de partenerul tău legal, în felul ăsta ne putem gândi la anumite paralele la relaţia de cuplu. Nu ai încălcat legea, dar în acelaşi timp poţi avea atitudini lipside de respect faţă de partenerul tău“, a declarat Emilian Mihailov.

Constantin Vica: „Argumentul meu nu este împotriva sau pentru această practică, ci pentru diversitatea înţelesului chiar dacă la prima vedere pare destul de ciudat. Gândiţi-vă la un meci de fotbal: acolo sunt două echipe care aparent sunt în conflict, dar ele de fapt coexistă“.

Victor, swinger, 28 ani: „De aproape un an practic swingul. Am ales această practică probabil în încercarea de a face ceva nou, să ies din cotidian. Prima experienţă a fost un moment puţin tensionant, a fost prima oară când mi-am împărţit partenerea şi eram puţin egoist. Cred că a fost o înţelegere reciprocă, dar îşi face loc şi o formă de gelozie pentru că nu poţi renunţa cu totul la anumite emoţii.“ 

Victor spune că îşi iubeşte foarte mult partenera, dar a renunţat la relaţia exclusivă pentru „a cunoaşte, pentru a încerca un surplus al relaţiei“ şi consideră că relaţia lui este una mai bună în urma acestei practici.

Părintele Eugen Tănăsescu: „Biserica întotdeauna a detestat imoralitatea, păcatul, dar nu l-a osândit pe practicant, ci a aşteptat îndreptarea lui. Aceasta practică din punct de vedere al moralelor ortodoxe nu este onestă din două motive: această practică în morala creştină este socotită adulter în formă repetată, pentru că nu e ca şi cum se întâmplă să-ţi înşeli partenerul o singură dată, această practică este ceva asumat, conştient, cu un viitor repetabil, iar în al doilea rând acest schimb de parteneri este o moarte a iubirii profunde, a iubirii autentice, pentru că acest schimb este o dorinţă,  o plăcere trupească. Eu nu am auzit ca iubirea să se plictisească vreodată, swingul este înlocuirea iubirii cu un surogat.“ 

Părintele consideră că separarea sexului de dragoste este o mare greşeală pentru că nu poţi iubi pe cineva doar platonic şi a amintit de vorbele Sfântului Pavel: „Cel ce ia pe soţia sau soţul altuia/ alteia săvârşeşte adulterul“.

„Creştinismul nu concepe actul sexual în afara tainei căsătoriei, de aceea probabil este greu de înţeles Creştinismul pentru că noi ne-am situat în afara lui“, a mai spus părintele Tănăsescu.

„Biserica este din ce în ce mai deranjantă, Creştinismul este din ce în ce mai neînţeles“, a punctat părintele Eugen Tănăsescu. Acesta i-a sfătuit pe cei doi invitaţi să încerce „a reforma Creştinsimul sau a nu fi de acord cu el“, fiind de părere că „nu poţi fi pe sens şi pe contrasens în acelaşi timp“.

„Când folosim concepte atât de înguste avem o problemă, în sesnul că este foarte greu să-i spui cuiva că a făcut adulter pentru că a divorţat din cauză că era nefericit“, este de părere Emilian Mihailov.

DILEMĂ ETICĂ Despre swingeri şi schimbul de parteneri

„Eu cred că sunt nişte limite ale acestei practici, dar nu cred că sunt cele evidenţiate de domnul Tănăsescu. De exemplu ai de-a face cu o căsătorie, partenerii nu sunt fericiţi, apare cineva în viaţa fiecăruia, cad de comun acord să divorţeze pentru că nu-şi găsesc sensul vieţii în acel cuplu, aici e limpede că nu este vorba de adulter. Domnia sa spunea că acolo se pierde iubirea autentică, din punctul meu de vedere dacă spui acest lucru la modul grosier se poate ridica un semn de întrebare. S-au făcut studii şi atunci când pui anumite stimulente pe activităţi se degradeză motivaţia intrinsecă de a face acel lucru“, a declarat eticianul Emilian Mihailov.

Aurora Liiceanu, psiholog: „Luând obiectiv situaţia nu putem vorbi despre riscuri psihologice, ci despre dezavantaje. Fidelitatea emoţională şi fidelitatea carnală, ceea ce vreau să spun este că oamenii nu vor să se despartă pentru că sunt foarte legaţi de parteneri şi se face o trecere de la compromisul tacit şi acest compromis asumat public. Din acest punct de vedere cred că există avantaje pentru că este un consens admis de ambele părţi, dar în acelaşi timp nu poţi şti dacă acest lucru nu devine o practică din nevoia de cunoaştere, anularea rutinei care se instalează într-un cuplu cu longevitate. Problema care se pun astăzi este că anumite lucruri care erau exclusive şi anume partea fizică acum sunt făcute publice pentru a menţine partea emoţională. Pe de altă parte societatea întăreşte foarte mult căutarea de noi senzaţii, adrenalina este pomenită peste tot. Eu cred că este o modă şi cred că totuşi unii vor accepta că această metodă este un fel de a evita compromisul care exista în societatea tradiţională şi secretismul. Este foarte des asociat cu ideea de adulter explicit şi asumat public de ambele părţi. Pe termen lung cuplurile acre parctică această modă să aibă fie o durată foarte lungă printr-o înţelegere reciprocă, fie să ducă la o schimbare permanentă. Stabilitatea este un lucru pe care şi-l doreşte oricine, dar spiritul vremii este schimbarea“.

„Unul din argumentele care au fost aduse în discuţie a fost cel al consimţământului, ori ca filosofi ştim foarte bine că acordul are şi el problemele lui: când eşti sub presiune sau în inferioritate. Acordul este o piatră de temelie pentru ceea ce se întâmplă, dar trebuie să existe şi limite. Regula jocului îţi spune că ai nevoie de cineva cu care să schimbi, deci nu te poţi duce singur, atunci apare presiunea asupra celui care este dependent de tine. Avem nevoie de consimţământ, dar să negociem pentru că pot exista poziţii inegale de pe care se negociază“, a explicat Emilian Mihailov.