Dictatura falşilor comentatori

În urmă cu vreo lună-două, la subsolul unuia din articolele subsemnatului, un ins oarecare a postat un comentariu nervos, sub un nume, în formă de frază, extras din pornografia de cea mai joasă speţă. Pentru că ruşinea mă împiedică, dar şi respectul faţă de cititor, nu îi pot reda ”numele” în întregime, aşa că îl voi prescurta: ”S...g p...a şi f... în c..r”.

Când am citit, frecându-mă la ochi, mi-am făcut cruce cu limba în gură, deoarece mâinile mi-au căzut inerte pe lângă trup.

Această frază s-a lăfăit în pagina virtuală de mai multe ori. Apoi, rămânând  perplex în continuare, am descoperit-o folosită şi la alţi colegi de blog, o perioadă, în mod repetat. Interesant este că moderatorul îşi făcea datoria, ştergea conţinutul celor afirmate dedesubt cu radiera intitulată „Comentariu neaprobat”, dar cuvintele reproduse mai sus, în toată splendoarea lungimii lor, rămâneau neatinse.

Mi-am imaginat că tehnic ştergerea completă este imposibilă, radiera respectivă având şi ea limitele ei. Tot interesant, chiar curios, mi s-a mai părut faptul că numeroşi comentatori serioşi, care observau minunăţia, treceau mai departe după ce îşi scriau părerea lor despre articol, fără să scoată o şoaptă.

E ca atunci când vezi pe stradă un stăpân şi un câine, acesta din urmă îşi face nevoile pe trotuar, amândoi pleacă nepăsători mai departe, iar tu nu îi faci observaţie omului, ocoleşti excrementul, spunând în gând: „Dar, ce, e strada mea?”

Comentarii şi aluzii pornografice sub nume false, acestea din urmă fiind uneori formate chiar şi din câteva cifre, am mai întâlnit, dar erau un fel de rude mai sărace ale acestui „sgpaftcr”. Atât primele, cât şi ultimele constituie o premieră în România din ultima perioadă.

Mai există, însă, un gen de comentarii, cele care desfiinţează autorul, doar pentru motivul că ideile lui nu corespund tiparelor din capul comentatorilor. Sunt un fel de atacuri la persoană, cu luări peste picior ale meseriei pe care o ai, ale faptului că porţi cravată şi ”te dai mare” etc. Dacă recidivezi, dacă încerci să-ţi aperi punctul de vedere, devii brusc ”arogant”, ”stalinist” şi eşti sfătuit să ”stai în banca ta”. Dacă nu te astâmperi, atât îţi trebuie!

Devii peste noapte comunist, lingău, vidanjor, slugoi uselist, sau băsist, după caz, leninist, lipsit de talent, agramat, plătit cu bani de către cei de la putere (sau din opoziţie), că scrii la comandă politică, sau la cea a redacţiei adevarul.ro etc. Când am explicat că nu lucrez într-o redacţie, că nu sunt plătit de nimeni, că datorez adevarului.ro găzduirea gândurilor mele, dar fără a fi remunerat, mi s-a dat de înţeles: ”Să i-o spui lui M(m)utu...”.

Ceea ce mi se întâmplă mie, li se întâmplă şi altora, chiar şi unora cu nume grele în scrisul românesc, chiar şi ziariştilor talentaţi de la adevarul.ro., care acceptă să publice ”la grămadă”, împreună cu noi, bloggerii. Tot împreună, uneori, împărţim frăţeşte şi pumnii nemeritaţi pe care îi încasăm.

M-a emoţionat până la lacrimi o întâmplare: o ziaristă tânără din redacţie a publicat un articol despre nu ştiu ce ţară, sau oraş, sau altceva, nu contează. Articolul era bun, captivant. A intervenit la comentarii o ironie nejustificată din partea unui comentator ”sgpaftcr”, iar tânăra ziaristă s-a apărat. Doar atât a trebuit. A urmat un potop de alte ironii nedrepte din partea unor prieteni ai comentatorului, care au sărit să-l sprijine. Am asistat, astfel, la un fel de ”execuţie publică”, care a lăsat în urmă un gust extrem de amar, poate şi teama de a mai publica, în asemenea condiţii, a ziaristei respective, aflată în faţa unei adevărate ”haite de lupi”. De ce suntem nevoiţi să asistăm la un asemenea spectacol lugubru, fără să întreprindem nimic concret care să stopeze astfel de practici? De ce, de ce?

În penultimul articol, ”Doi soli americani la Bucureşti”, am exprimat un punct de vedere cu privire la prestaţia în România a doamnei Victoria Nuland şi a domnului P. Gordon. În loc să mi se spună ”Nu sunt de acord cu punctul dumneavoastră de vedere, şi iată de ce...”, sau ”Sunt de acord, dar...”, urmând argumentele de rigoare, un comentator a apreciat că „PSD-ul a scos la produs cadre pregătite în pepiniera pendinte de fostul PCR”.

Altfel spus, eu, care nu fac parte din niciun partid şi sunt echidistant în aprecierile de rigoare, în opinia acestui ins sunt un fel de...curvă politică. Se vede că pe Măria-Sa l-a deranjat ceva, dar nu ştim ce, decât poate persoana mea care a încercat să se apere în repetate rânduri în faţa atacurilor sale furibunde şi nejustificate.

Toate acestea - după alte zeci de invective, pe care mi le-a adresat în ”comentariile” la articolele publicate.  O ciudăţenie: într-un mod caraghios, dă lecţii de redactare a unui articol, dar recunoaşte că este agramat, prezentându-şi când greşeşte scuzele de rigoare. Aceasta se poate observa inclusiv în comentariile la articolul citat.

Nu-i cunosc numele, dar se ascunde în spatele unei măşti de tigru şi se consideră un fel de şef al tuturor comentatorilor. Parcă am asista la un fel de bal mascat, unde cineva ar urma să strige: ”Eu sunt mangafaua, bibicule!”

Pentru ca să pot publica la adevarul.ro, mi s-a cerut un CV şi o fotografie, un lucru absolut normal. Eu răspund în faţa legii pentru tot ceea ce scriu. Această ”mască”, sau toţi ceilalţi comentatori cu nume inventate,  care se comportă ca nişte dictatori ai scrisului, răspund în vreun fel în faţa aceleiaşi legi? Incriminează cineva faptul că aceştia prestează, în mod laş, în spatele unor măşti sau nume  fioroase şi ciudate, fără a putea fi traşi la răspundere de către nimeni?  

Toate aceste consideraţii contondente adresate nu neapărat subsemnatului, ci majorităţii bloggerilor şi ziariştilor care îi incomodează, aparţin unor comentatori care, la adăpostul acestor falsuri îşi permit să jignească, să calomnieze şi să murdărească scrisul românesc. De cele mai multe ori se foloseşte un limbaj vulgar, de mahala, în stil ironic şi mitocănesc. Nu se întâmplă acelaşi lucru cu cei care îşi folosesc numele adevărat, care au o responsabilitate a identităţii lor.

Ceva trebuie făcut! Adevarul.ro este casa gândurilor noastre, a ideilor benefice pe care vrem să le promovăm pentru o ţară mai bună, mai prosperă, dar şi a nesomnului plătit pentru ca toate acestea să ajungă nestingherite la lumină, fără să fie distorsionate. Casa aceasta trebuie să fie în continuare salubră, caldă, primitoare, dar numai pentru cei care o respectă cu adevărat. Ar fi de dorit ca numele false să dispară, dar cum ar trebui procedat? Sau să se instituie o categorie de sancţiuni, măcar, înscrise prin simboluri grafice lângă numele celui găsit vinovat. Ceva trebuie făcut, să ne gândim cu toţii la acest ceva! Nu trebuie decât să venim cu idei şi propuneri pe respectabila platformă de bloguri adevarul.ro.