Oameni cu conştiinţă civică..., patrioţi adevăraţi, după cum adesea se poate vedea --- fiindcă nu-i uşor să stai învelit în drapel, la mici, ciolan cu fasole, sarmale, bere, ţuică fiartă, în zile de sărbătoare, sau să strigi pe stadioane ori dinaintea televizorului "Hai România!, Hai Steaua! Hai Simona!", gesturi de adevărat patriotism. Dacă eşti mai slab de înger, îţi dau şi lacrimile, când vezi atâta dragoste de ţară, atâta conştiinţă istorică, atâta respect pentru tradiţie... Şmecheria, sforile, corupţia, micul şi marele jaf naţional, stâlcirea limbii (o nouă formă de patriotism) şi atâtea altele sunt lucruri normale, ba chiar recomandate. Important e să-ţi "iubeşti" patria, iar dacă mai şi îngădui lacrimii să se jertfească national, la coada ochiului, în vreme ce palma cuprinde solemn inima sleită de-atâta dragoste, atunci când auzi intonându-se imnul, e de-a dreptul un act eroic -- eşti de trecut în cărţile de istorie.
Numai mâine nu-i poimâine, şi, hop!, dezlegare la patriotism. Ingredientele tradiţionale ale acestui martiriu, de data aceasta, ar fi: ciolanul afumat, fasolea şi ţuica fiartă (pentru a se fixa mai înfocat jertfa). Deh!, istoria se scrie la foc mic şi în vase de lut.