Când un politician de la noi se retrage din politică, asta e o veste bună. Dar, ca în orice banc, o veste bună este însoţită şi de o veste proastă. În bancul cu politicianul retras din politică, vestea proastă este că deşi politicianul se retrage, noi tot nu scăpăm de el din viaţa publică, pentru că din politică ajunge într-o funcţie publică importantă. De exemplu, la Curtea de Conturi sau la Curtea Constituţională, nu contează, la curte să fie, nu la bloc. Cum ar suna Blocul de Conturi sau Blocul Constituţional?

La întrebarea unor cârcotaşi, cum de ajunge un politician direct din conducerea de partid într-o funcţie importantă de conducere la Curtea de Conturi (sau la Curtea Constituţională, de exemplu), instituţii care presupun nişte competenţe speciale, mai greu de dobândit prin exersarea politicii, se poate răspunde clar şi sec: pentru că legea permite ca parlamentarii, prin vot, să decidă că o persoană deţine cunoştinţele şi abilităţile necesare pentru ocuparea unei funcţii publice importante.

Bine, să trecem peste asta şi să lăsăm parlamentarii să tot voteze pentru ocuparea funcţiilor importante din autorităţile/instituţiile publice, ca să nu strivim plăpânda floare a democraţiei, care, în loc de fotosinteză, trăieşte din votul parlamentar.

Dar, cum stăm cu depolitizarea acestor autorităţi/instituţii publice? Dacă nu putem scăpa de votul parlamentar pentru numirea în funcţii (deşi eu aş opta pentru tragerea la sorţi, ca la extragerea loto), nu am putea măcar scăpa de candidaţii 100% politici care urmează să ocupe importante funcţii publice?

Un prim şi important pas ar fi ca măcar candidaţii la funcţiile publice importante să nu mai facă parte dintre politicieni. Cum se poate asta? În aparenţă, simplu, prin modificarea legii Curţii de Conturi şi a legii Curţii Constituţionale, în sensul interzicerii candidaturii pentru cei care, în ultimii 3 sau 5 ani, de exemplu, au făcut parte dintr-un partid, formaţiune sau alianţă politică. N-ar fi asta o modalitate de a stimula candidaturile celor cu adevărat competenţi şi care nu au avut nevoie de apartenenţa politică pentru dobândirea şi recunoaşterea competenţei?    

Este de remarcat că, în prezent, există o astfel de interdicţie pentru politicieni atunci când este vorba despre ocuparea unei funcţii în cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI). Astfel, art. 19 al. 2 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea ANI prevede că nu poate fi preşedinte ANI, vicepreşedinte ANI sau inspector de integritate din cadrul ANI persoana care face sau a făcut parte, în ultimii 3 ani, dintr-un partid politic, formaţiune sau alianţă politică. Deci, se poate, voinţă să fie.

Cum ar suna, de exemplu, o prevedere în cuprinsul legii Curţii de Conturi în sensul că nu poate fi preşedinte al Curţii de Conturi, vicepreşedinte (asta doare!) al Curţii de Conturi sau consilier de conturi persoana care face sau a făcut parte, în ultimii 3 ani, dintr-un partid politic, formaţiune sau alianţă politică? Nu sună bine?

Vom regăsi, însă, vreodată, această interdicţie din legea ANI şi în legea Curţii de Conturi (Legea nr. 94/1992), şi în legea Curţii Constituţionale (Legea nr. 47/1992), şi în alte legi?

În cazul Curţii Constituţionale, modificarea legii trebuie precedată şi de modificarea Constituţiei, care prevede expres, în art. 142, condiţiile de numire, printre care nu se află şi condiţia ca în ultimii 3 sau 5 ani să nu fi făcut parte dintr-un partid.

În cazul Curţii de Conturi, Constituţia nu prevede expres condiţii de numire, astfel că legea ar putea fi modificată şi acum, fără o revizuire prealabilă a Constituţiei.

Are vreun parlamentar curajul să propună, zilele astea, modificarea legii Curţii de Conturi în sensul celor de mai sus? Sau corb la corb...

 

P.S. Se poate şi prin ordonanţă de urgenţă. Şi se cheamă socricid.

 

 

 text de Dan Mihai 

Dan Mihai este jurist şi membru al Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki din anul 2001. Domeniile de expertiză: legislaţie penală, transparenţă decizională, acces la informaţiile de interes public, libertate de exprimare.