O undă de snobism prost administrat şi mimetismul inevitabil (ultimul a produs, printre altele, reflexul de secretară o zi bună!) defilează la fiecare utilizare eronată a lui pe. Precum fenomenul calcurilor, noua modă surprinde prin succesul înregistrat în uzurparea termenilor corecţi – despre, cu privire la, asupra şi, în contexte diferite, în, respectiv conform.

Dacă, până recent, suferea de solitudine, formula clasică „pe secţie“ şi-a găsit, azi, tot mai mulţi companioni. Astfel, va avea loc „o discuţie pe noua lege“, la fel cum va fi prezentat „un raport pe justiţie“. Se poate efectua „o analiză pe buget“, după cum se poate propune una „pe carburanţi“. În toate aceste situaţii, prepoziţia corectă, folosită până recent, este despre. Probabil, însă, că perspectiva unei analize despre carburanţi este mai puţin seducătoare decât una consumată direct pe aceştia.

Menţionarea muncii intelectuale reclamă, la rândul său, prepoziţia pe – „Ele au lucrat pe multe proiecte –, într-o neaşteptată potrivire cu munca fizică, a cărei descriere primeşte aceeaşi prepoziţie, de data aceasta, folosită corect – a munci pe câmp.

Adverbul conform cedează tot mai mult în faţa lui pe, dând naştere formulelor: „pe codul penal“, „pe lege“, precum şi renumitului şi nemuritorului „pe surse“. Acceptând, jucăuş, dinamica ultimei expresii, ar putea fi imaginat recursul la altă prepoziţie, precum sub, pentru a a patenta construcţia sub surse.

Pe este mereu disponibil pentru a ajuta la exprimarea dezacordului. Potrivit unei agenţii de presă, „PSD şi UDMR nu s-au înţeles pe pragul pentru folosirea limbii materne“. O publicaţie titrează „Nu s-au înţeles pe moştenire şi au recurs la măsuri halucinante“, iar alta, croind o imagine a cărei plasticitate evocă flexibilitatea artiştilor de circ, scrie că „Finanţiştii din Sălaj nu s-au înţeles pe stimulente“. Prepoziţia asupra a fost relegată în uitare.

Intervenţiile nu mai au loc asupra unor entităţi sau unor obiecte. Acum, „BNR intervine pe curs“, iar X face „modificări pe agendă“.

Inspirat direct de strămoşul „pe secţie“, au înmugurit construcţiile „pe departament“, „pe raion“, „pe sală“, în exemple precum „Este şef pe departament“, „Lucrează pe noul raion“ şi „Aşteptaţi pe sală, vă rog!“ Inconsecventă, limba actuală încă nu a oferit şi formula „pe bucătărie/baie“. În noul context, nu e exclus ca sintagma corect utilizată „pe bar“ să producă oarecare confuzie.

În acord cu noua modă sau – pentru a recurge la ea – pe noua modă, specialistul contemporan îşi manifestă competenţa pe şi nu în, aşa cum s-a petrecut până recent. Este de presupus – şi de neînţeles – că influenţa prepoziţiei on se menţine, deşi prepoziţia care, urmând practica, ar trebui calchiată, este in. Cutare este specialist „pe economie“, „pe probleme juridice“, „pe piaţa de capital“, „pe istoria secolului XX“... A devenit, parcă, jenant să afirmi că eşti specialist într-un anume domeniu. Specializarea are, la rândul său, nevoie de prepoziţia pe. Un anume jurnalist sportiv este „specializat pe tenis“, iar „un medic specializat pe endodonţie“ poate fi esenţial. Un site juridic întreabă: „Ai nevoie de ajutorul unui avocat specializat pe legislaţia muncii?“

Sinonimul expert respectă modelul – cutare este „expert pe politică externă“, iar rolul unui „expert local pe problemele romilor“ este descris pe pagina de internet a unei instituţii. Dacă, însă, nu este oficial expert, ci doar priceput la ceva, subiectul contemporan a devenit bun pe ceva. De exemplu, este „bun pe IT“.

Mai nou, hainele, costumele, încălţămintea şi mobila se pot realiza pe comandă, deşi exprimarea naturală, timp de decenii, a recurs exclusiv la prepoziţia la.

Ca timidă sugestie pentru petrecerea timpului liber, perspectiva unui film pe iubire sau a unui roman pe război pare rezonabilă, după cum tolerabilă pare o şedinţă de înot pe piscină.