Despre viol, consimţământ şi libertate

Vasile Răducă a făcut mult rău Bisericii prin afirmaţiile sale despre viol. Orice teolog ar trebui să ştie că, privită spiritual, frumuseţea femeii reflectă strălucirea lui Dumnezeu. N-o spun eu, ci Grigorie de Nyssa şi Dionisie Areopagitul...

Fără libertate (adică fără consimţământ), orice relaţie devine abuzivă. Nu poţi niciodată justifica patologia agresorului sexual. Niciodată!

Nu poţi iubi cu forţa şi nu există tandreţe sub ameninţare. Iată de ce îmblânzirea instinctelor facilitează trecerea de la eros la agape, de la iubirea posesivă la dragostea jertfelnică.

Violul exclude din start reciprocitatea. Când eşti agresat sexual, nu eşti agent volitiv. Dimpotrivă, femeia violată e subiectul unei maltratări. Violul e definit prin însuşi actul de respingere din partea victimei.

Violatorul a păcătuit nu doar fizic, prin brutalitate, ci şi metafizic, prin anularea libertăţii Celuilalt şi, deci, a demnităţii persoanei. Creştinismul nu ne cheamă să inculpăm victima, ci să ne curăţăm sufletul şi ochiul lăuntric. Credinţa adevărată înseamnă iubire şi libertate.