În acest context, de bucurie generală a câştigătorilor primăriilor din Bucureşti şi nu numai, aş dori să ne reamintim un lucru, după mine, destul de plăcut pentru cei care preferă luciditatea: spre deosebire de parlamentari, care nu pot fi revocaţi (au ştiut ce să treacă în Constituţie), primarii pot fi demişi/revocaţi/puşi pe liber printr-un referendum.

Chestiunea demiterii primarilor prezintă interes de ordin practic în prezent, întrucât procentele primarilor care au câştigat ieri, 5 iunie, oricât de glorioase par a fi, sunt, în realitate destul de fragile.

De exemplu, la Bucureşti, au votat cam 30%. Şi dacă pe 5 iunie au stat acasă circa 70% din alegătorii din Bucureşti, pe motiv că n-au pe cine să aleagă, în caz de referendum pentru revocare s-ar putea că procentul de 70% să meargă să voteze, pentru că vor avea, în mod sigur, pe cine să revoce.

Sub acest aspect, cei 70% care nu au votat pot deveni pentru primarii aleşi chiar mai „periculoşi” decât cei care au fost la vot.

Să vedem, pe scurt, care sunt condiţiile şi procedura revocării/demiterii unui primar.

Potrivit art. 70 din Legea nr. 215/2001 – legea administraţiei publice locale - mandatul unui primar încetează ca urmare a rezultatului unui referendum local având ca obiect demiterea acestuia.

Referendumul pentru încetarea mandatului primarului se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens prefectului de locuitorii comunei, oraşului sau municipiului, pentru următoarele motive:

- nesocotirea de către primar a intereselor generale ale colectivităţii locale

sau

- neexercitarea atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, inclusiv a celor pe care le exercită ca reprezentant al statului.

Atribuţiile primarului sunt multe, de la respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor (art. 61 al. 2 din Legea nr. 215/20010), până la coordonarea şi asigurarea inspecţiei şi controlului efectuării serviciilor publice de interes local privind: educaţia; serviciile sociale pentru protecţia copilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor vârstnice, a familiei şi a altor persoane sau grupuri aflate în nevoie socială; sănătatea; cultura; tineretul; sportul; ordinea publică; situaţiile de urgenţă; protecţia şi refacerea mediului; conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice şi de arhitectură, a parcurilor, grădinilor publice şi rezervaţiilor naturale; dezvoltarea urbană; podurile şi drumurile publice; serviciile comunitare de utilitate publică: alimentare cu apă, gaz natural, canalizare, salubrizare, energie termică, iluminat public şi transport public local, după caz;  activităţile de administraţie social-comunitară; locuinţele sociale şi celelalte unităţi locative aflate în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale etc.etc.  (art. 63 din Legea nr. 215/2001)

Organizarea referendumului local trebuie să fie solicitată, în scris, de cel puţin 25% dintre locuitorii cu drept de vot. Acest procent trebuie să fie realizat în fiecare dintre localităţile componente ale comunei, oraşului sau municipiului.

Cererea va cuprinde motivele ce au stat la baza acesteia, numele şi prenumele, data şi locul naşterii, seria şi numărul buletinului sau ale cărţii de identitate şi semnătura olografă ale cetăţenilor care au solicitat organizarea referendumului

Cheltuielile pentru organizarea referendumului local se suportă din bugetul local.

Referendumul local este organizat de către o comisie numită prin ordin al prefectului, compusă din:

- un reprezentant al prefectului,

- un reprezentant al primarului,

- un reprezentant al consiliului local

- un reprezentant al consiliului judeţean/CGM Bucureşti

- un judecător de la judecătoria în a cărei jurisdicţie se află unitatea administrativ-teritorială în cauză. Secretarul comisiei este asigurat de instituţia prefectului.

Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale (art. I din Legea nr. nr. 341/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului). Rezultatul referendumului este validat dacă opţiunile valabil exprimate reprezintă cel puţin 25% din cei înscrişi pe listele electorale (art. I din Legea nr. nr. 341/2013). Primarul este revocat/demis dacă s-au pronunţat în acest sens cel puţin jumătate plus unu din numărul total al voturilor valabil exprimate.

Noua formaţiune civic-politică Uniunea Salvaţi Bucureştiul (USB) a obţinut la locale un scor bun, foarte încurajator, fiind susţinută de mai mult de 25% dintre locuitorii cu drept de vot.

Majoritatea obţinută, deşi nu e neglijabilă, nu permite USB să-şi promoveze proiectele de una singură. Dar, îi permite ca, de una singură, să monitorizeze activitatea primarilor şi, în cazul în care aceştia nesocotesc interesele generale ale colectivităţii locale sau nu îşi exercită în mod corespunzător atribuţiile legale, să iniţieze strângerea de semnături de la cel puţin 25% dintre locuitorii cu drept de vot pentru organizarea de referendumuri pentru revocarea/demiterea acestor primari.

Primarii nu au „veşnicia” de 4 ani a parlamentarilor. Ei pot fi revocaţi oricând de către cetăţenii nemulţumiţi de activitatea lor. Acest lucru nu trebuie uitat, mai ales acum, când mai multe nunţi din 5 iunie s-au colorat în roşu.

Ne vedem la referendum(uri)?


Text de Dan Mihai
 
Dan Mihai este jurist şi membru al Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki din anul 2001. Domeniile de expertiză: legislaţie penală, transparenţă decizională, acces la informaţiile de interes public, libertate de exprimare