Iar acest lucru se întâmplă pentru că, non-stop, unele televiziuni şi parţial, altele prezintă diverse ştiri, programe, analize, dezbateri sau cum s-or mai numi, tot felul de emisiuni cu caracter puternic politice şi mai puţin economice şi sociale. Dar şi emisiunile economice, sociale sau de altă natură sunt legate ombilical de politica românească. Permanent, casele românilor sunt invadate, inundate de politica imundă, murdară, dezgustătoare a diverşilor politicieni români, în special demnitarii puşi sau aleşi să conducă această ţară frumoasă a noastră. Cum ar spune şi o vorbă din popor: „Frumoasă ţară, păcat că-i locuită!“, dar care se poate adapta la vremurile actuale cu zicala ‒ -„Păcat că-i guvernată la televizor!“

Zi şi noapte, românii văd la televizoare feţe de preşedinţi, prim-miniştri, miniştri, directori, primari, politicieni mai mici sau mai mari, băsişti, uslamişti, voiculeşti, pontişti, profitori, analişti, gestionari de ţară şi popor şi alţii asemenea, care le vorbesc ritos, cu aere marţiale, serios, manipulator, cu mesaje subliminale, cu minciuni ascunse ori pe faţă, urmărindu-şi interesele personale sau de grup.

Astfel încât, mulţi oameni din popor, ca nea’ Gheorghe, Ion, baba Floarea şi alţii, votanţi de prin localităţile diverse ale României, amărăşteni care îşi duc traiul de pe-o zi pe alta, aşteptând pensia de nimic şi promisiunile ca aceasta să fie mărită, se întreabă pe bună dreptate: „Păi, când mai lucrează ăştia de sus, de la Guvern sau Preşedinţie, dacă toată ziua şi noaptea sunt la televizor? Ei pe ce primesc leafa, pe braşoavele de la televizor?“ În realitate, sunt legitime aceste întrebări ale poporului votant, pentru că dacă ne gândim cât timp pierd şi cât gaz ard demnitarii pe la televiziuni în special, dar şi pe alte canale media, ajungem să constatăm că într-o singură lună, de exemplu, un prim-ministru, ministru sau parlamentar consumă mai multe ore cu apariţiile în presă decât la serviciu.

În special pentru plătitorii de taxe şi impozite, cei care sunt baza bugetului de stat, ar fi bine să ştie atât lefurile tuturor angajaţilor din instituţiile publice, salarii care nu sunt deloc mici, cum se plâng unii, în raport cu multe lefuri din mediul privat. Este bine să se ştie cum se cheltuie banii publici şi responsabilii să dea socoteală pentru gestionarea acestora. Dar este bine să se ştie şi cât timp, câte ore lucrează demnitarii în special, dar şi alţi angajaţi publici, într-o lună sau într-un an, pentru că dacă îi vezi toată ziua/noaptea la televizor este evident faptul că la serviciu prestează mai puţin.

Păi, când mai lucrează ăştia de sus, de la Guvern sau Preşedinţie, dacă toată ziua şi noaptea sunt la televizor? Ei pe ce primesc leafa, pe braşoavele de la televizor?

Ar fi curios de făcut, văzut, analizat o statistică privind numărul de ore lucrate efectiv la serviciu comparativ cu numărul de ore petrecute la televizor, de către demnitarii televizionişti. Oare cât timp de lucru efectiv le rămâne şefului Guvernului, al Senatului, miniştrilor, dacă ei sunt prezenţi non-stop la televizor, mai ales în timpul programului de lucru, care în cazul lor este unul special. Să vedem dacă aceştia îşi justifică sau nu lefurile babane, în raport cu numărul de ore lucrate.

După ce vedem pe sticla televiziunilor şi în restul mediei, probabil că am afla despre un număr destul de mic de ore muncite, în faţă cu obligaţiile de serviciu. Eu aşa cred. Şi am afla că din poziţia de demnitari, s-ar fi folosit pentru a-şi creşte accesul şi influenţa la media, în interese politice, de partid, de grup şi personale. Probabil că dacă ar exista o autoritate de control pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu de către angajaţii publici, care nu doar să controleze, ci şi să impute salariile celor ce nu-şi fac treaba, s-ar economisi anumite sume de bani, ce ar putea fi folosite în sectoarele subfinanţate, cum ar fi educaţia, de exemplu.

Ieşirile excesive în presă ale unor demnitari din conducerea statului sunt ineficiente, inoportune şi chiar prejudiciază instituţiile pe care le conduc. De exemplu, dacă un demnitar membru al unui partid aflat la guvernare iese toată ziua/bună ziua în presă şi turuie despre problemele/interesele politice, fără nicio legătură cu funcţia lui plătită de ministru sau altceva şi cu munca lui efectivă la serviciu, acest lucru nu înseamnă prejudicierea instituţiei unde ar trebui să fie prezent la muncă? Nu ar fi normal ca acestor demnitari televizionişti să li se impute numărul orelor nelucrate, să li se taie din salarii sau să fie daţi afară din serviciu? Eu cred că da. Şi ar fi şi cinstit faţă de alegătorii şi plătitorii de taxe la buget.

Pe de altă parte, în ţările cu o democraţie avansată, şefii de guvern, miniştrii, preşedinţii sau alţi oameni din conducerea statului nu ies tam-nesam, non-stop la televizor, în presă. În Marea Britanie, Germania, SUA şi alte ţări nu ies conducătorii permanent, în presă, să se certe cu adversarii politici sau să-şi facă alte interese.  Există instituţii speciale de comunicare, servicii de presă care comunică ceea ce trebuie opiniei publice şi doar în cazuri excepţionale apar în media şefii de guverne şi stat, miniştrii pentru a face declaraţii în spaţiul public.

Este adevărat, şi la noi în guvern şi prin ministere există servicii cu rol exclusiv de comunicare în spaţiul public, plătite din banii publici, dar acestea ori nu-şi fac sau nu sunt lăsate să-şi facă treaba, ori sunt ineficiente din cauza angajaţilor incompetenţi. Sau pur şi simplu sunt ignorate de către şefi, care consideră că nu le servesc suficient de bine interesele ori aceste interese nu sunt în concordanţă cu cele ale instituţiei din care fac parte şi atunci preferă să iasă personal la televizor.

Această realitate existentă în societatea românească, care prejudiciază clar principalele instituţii ale statului, inclusiv bugetul, ar trebui să fie controlată printr-o reglementare legislativă, care să depisteze şi să sancţioneze demnitarii şi alte persoane cu funcţii publice, ce în loc să-şi facă treaba pentru care primesc salariile sunt prezenţi non-stop în presă.

Trebuie imputate salariile demnitarilor televizionişti, oricine ar fi aceştia şi din orice partid sau alianţă ar face parte, înalţi funcţionari ai statului care-şi neglijează obligaţiile de serviciu.