În 2006, legea intitulată „Equality Act” a obligat organizaţiile catolice din Marea Britanie să accepte, împotriva libertăţii de conştiinţă a părinţilor naturali sau a călugăriţelor-surori, adopţia copiilor de către cuplurile homosexuale. În luna aprilie 2008, dioceza romano-catolică din Nottingham şi‑a închis activităţile legate de adopţii. În Statele Unite, un antrenor de fotbal american a fost concediat pentru simplul fapt c-a rostit o rugăciune scurtă de mulţumire după încheierea meciului.
 
Toate aceste sminteli au dat naştere, în ultimii ani, revoluţiei bunului-simţ. Aşa au câştigat alegerile Donald Trump, Jarosław Kaczyński, V. Orban, Sebastian Kurz şi alţi lideri europeni. 
 
Ce îi enervează pe cetăţeni? Dispreţul elitelor mass-media la adresa omului de rând. Demonizarea gândirii libere. Etichetele mincinoase lipite de radicalii Stângii. Propaganda globalistă acuză orice patriot de „rasism” sau xenofobie. Vinovăţia noastră? Faptul că afirmăm existenţa unor diferenţe majore între culturi şi civilizaţii, între Somalia şi Elveţia, între Polonia şi Pakistan. 
 
E oare o formă de extremism refuzul migraţiei în masă? Cine mai îndrăzneşte să afirme principiul suveranităţii care spune că orice ţară este o ţară pentru că are legi, instituţii de apărare şi... graniţe? Până la urmă, guvernele naţionale sunt chemate să asculte de cetăţeni, nu de activiştii camuflaţi sub umbrela unor ONG-uri internaţionale. 
 
În Statele Unite, a fost acuzat de „islamofobie” agentul FBI care a depistat şi anchetat membrii unei reţele jihadiste implicate în atacul terorist din San Bernardino. Corectitudinea politică nu s-a oprit aici. 
 
Miliţia gândirii i-a acuzat de „sexism” pe toţi oamenii de ştiinţă care au negat fluiditatea genurilor, observând diferenţele de ordin fiziologic, psihologic şi cromozomial între bărbaţi şi femei. Şi totuşi: motorul de căutare Google îţi va spune (prin funcţia auto-search) că bărbaţii, da, pot avea ciclu menstrual (Man Can Have...). 
 
Pentru a-şi intimida adversarul, războinicii justiţiei sociale operează cu noţiunea de culpă colectivă: „toţi bărbaţii albi sunt sexişti în mod subconştient”. 
 
De ce suntem noi defecţi? Pentru că avem reflexe de curtenitori. Pentru că mai cumpărăm o floare, deschizând uşa unei doamne sau ridicându‑ne în picioare la sosirea unei femei într‑o încăpere. Regulile tradiţiei trebuie abolite, spun progresiştii, ca şi distincţia „expirată” între mârlani şi aristocraţi. 
 
Comisarii PC i‑au acuzat de homofobie pe brutarii evrei şi pe cofetarii creştini care n‑au vrut să pună curcubeul gay pe un tort de nuntă. Socotind că ei înţeleg logica progresistă a Istoriei, sexomarxiştii îi acuză pe conservatori că sunt „depăşiţi”. De aici şi atacul vehement asupra creştinilor, ridiculizaţi şi batjocoriţi cu orice ocazie-n spaţiul public.
 
Revolta omului demn şi tăcut, a familistului care-şi hrăneşte copiii din munca proprie, va fi auzită şi la noi. Foarte curând.