Despre fascism, familii şi viaţă: cazul curios al lui Bogdan Stanciu

UPDATE: Se pare că decizia de a ieşi din Coaliţia pentru Familie îi aparţine Asociaţiei Rost şi nu Coaliţiei, conform unei postări de Facebook a lui Claudiu Târziu, directorul Editurii Rost.

Update 2: Am primit următorul drept la replică din partea lui Bogdan Stanciu: 

Domnule Bădilă, Apropo de articolul despre mine. Cu 2-3 citate scobite de pe internet, datând din anii 2000, şi cu un blog inventat (nu am nicio legătură cu saitul de la adresa bogdanstanciu.eu ) nu puteţi face un articol măcar să pară nepărtinitor. După cum sunt convins că ştiţi, nu am nici un cont pe reţele sociale şi nu am un sait propriu pe care să public opinii politice, unicul meu website fiind fotoblogul din semnătură. Asta chiar dacă găzduiesc şi îngrijesc mai multe website-uri cu destul de mulţi autori. Cu toate acestea, pe prima pagină a saitului asociaţiei mele (pe care văd că o cunoaşteţi) stă speech-ul meu la un congres desfăşurat la Budapesta acum câteva zile. Aţi fi putut cita din el, mai degrabă decât din anii 2000-2005, dar nu aţi făcut-o - nu pentru că nu aţi ştiut despre el, cu pentru că nu aţi mai fi putut scrie că sunt „antioccidental” sau „neofascist” (cele două nu se confundă, sper că ştiţi asta). Vă pot ajut eu cu un citat din acest discurs: „The referendum will be an important test and I am convinced that, by passing it, Romania will make an important step, as a society and as a State, towards becoming a voice that Europe and the Western civilization needs.” Ceea ce aţi publicat este, evident, parte din campania declanşată contra Coaliţiei pentru Familie şi a celor care participă la acest proiect, în efortul de a-i face să pară nedigerabili. Doar cu atât însă, nu puteţi reuşi nimic. Dacă sunteţi un om onest, vă rog să faceţi aceste precizări printr-un update, dacă se poate fără răstălmăciri. Cred că aşa este corect, să am posibilitatea unei opinii la un material denigrator despre mine. În felul acesta puteţi evita să ne întâlnim în instanţă, unde voi fi nevoit să-mi caut dreptate, într-un efort neplăcut ambelor părţi. Mulţumesc!

Probabil voi răspunde celor punctate în scrisoare într-un articol ulterior. Momentan, mă mărginesc să dau două citate suplimentare din discursul la care face referire domnul Stanciu în dreptul său la replică:

If we succeed, we will join a trend, which has now become certain, of States in Eastern Europe to protect the fundamental social institutions – as Hungary did a few years ago as well. (Dacă vom avea succes, ne vom alătura unui curent care a devenit deja sigur al statelor din Europa de Est de a proteja instituţiile sociale fundamentale - aşa cum a făcut-o şi Ungaria acum câţiva ani.)

Respectiv:

This happened also because the West that we were shown after the fall of communism was actually an ideological Mc-menu offered by NGOs funded directly by the American billionaire George Soros or interest groups similar to it. (Aceasta s-a întâmplat şi pentru că Vestul care ne-a fost arătat după căderea comunismului a fost de fapt un Mc-meniu ideologic oferit de ONG-uri finanţate directe de miliardarul american George Soros sau alte grupuri de interese similare lui.)

Dacă domnul Stanciu respinge eticheta de anti-occidental (deşi aceasta rezultă atât din apariţia domniei sale pe lista lui Dughin cât şi din articolele publicate pe site-ul Frontului Creştin Noua Dreaptă, la care fac referire în articolul iniţial), atunci cred că nu poate respinge la fel de uşor aparenenţa domniei sale la o mişcare în care se aliniază cu discursul iliberal pe care l-am văzut în Ungaria în ultimii câţiva ani. Întrebarea rămâne - este drumul pe care ni-l propune domnul Stanciu pentru România cel pe care ni-l dorim?

Ca urmare a acuzaţiilor de fascism din ultimele câteva zile, Coaliţia pentru Familie pare să se fi dezis şi de Asociaţia Rost, care, pana nu demult, figura ca membră pe site-ul lor. Site-ul asociaţiei conţinea numeroase articole elogioase la adresa lui Corneliu Zelea Codreanu precum şi unele scrise de diverse personaje afiliate Legiunii, respectiv Gărzii de Fier.

Este un semn bun faptul că aleg să se distanţeze de fascism, la fel cum au făcut-o şi abandonându-l pe Gheorghe Iancu după ruşinoasa declaraţie a acestuia privindu-l pe Adolf Hitler din cadrul emisiunii Recurs la Morală. Totuşi, este legitim să ne întrebăm cât de mult se pot distanţa ei de extrema dreaptă în mod real, având în vedere că foarte multe personaje care susţin Coaliţia, unele dintre ele membre chiar importante ale acesteia, au în mod clar simpatii neo-fasciste.

În acest sens, un exemplu este Bogdan Stanciu, preşedintele şi fondatorul Asociaţiei Pro-Vita Bucureşti, una dintre organizaţiile cele mai vizibile în demersurile Coaliţiei pentru Familie şi gestionara contului de donaţii al CpF.

Bogdan Stanciu este un personaj cu siguranţă interesant, care este considerat nefrecventabil de o bună parte din spectrul politic românesc, inclusiv de conservatorii români. Aceştia din urmă s-au distanţat de el după ce a apărut pe lista lui Dughin, ideologul lui Putin.

Stanciu, care este unul dintre coordonatorii Coaliţiei pentru Familie, are însă o istorie lungă şi complicată cu fascismul. Una dintre primele organizaţii pe care le-a fondat este Altermedia Romania, un portal de ştiri alternative care copia modelul internaţional Indymedia, dar care a fost acuzat în repetate rânduri că promovează mesaje fasciste şi care era afiliat la o reţea internaţională interzisă în Germania pentru extremism.

Acuzat în februarie 2017 că ar fi neo-legionar, Stanciu declara următoarele:

„La registrul partidelor politice veţi afla cine sunt fondatorii partidului Noua Dreaptă. Eu nu am nici o legătură cu acesta. Nu sunt nici fondator, nici membru. Am fost membru în Asociaţia Noua Dreaptă între anii 2000 şi 2005. Am fost un simplu membru fără să fiu fondator, dar din 2005 până în 2017 au trecut 12 ani. Am fost unul dintre cei care au trecut prin acestă organizaţie dar nu mai sunt membru din 2005. Coaliţia pentru familie nu are legături politice. Nici unul dintre noi nu este membru în nici un partid politic şi am ţinut să ne păstrăm această independenţă pentru că acest demers civic trebuie ţinut deoparte de orice politizare.”

Cu toate acestea, din anul 2000 şi până în aprilie 2005, Bogdan Stanciu a fost unul dintre membrii Forumului Creştin Noua Dreaptă, o organizaţie neo-legionară care avea ulterior să devină Partidul Noua Dreaptă condus de Tudor Ionescu. Conform Wikipedia, „«Noua Dreaptă» este un partid neo-legionar care se bazează pe doctrina legionară şi a lui Corneliu Zelea Codreanu şi se revendică ideologic de la mişcările politice de extremă-dreaptă din perioada interbelică.”

Acuzaţiile de anti-occidentalism şi de agendă pro-rusă care planează în jurul lui Stanciu par justificate, mai ales dat fiind faptul că pe vechiul site al Noii Drepte, Stanciu publica următoarele:

„E de «bon ton» ca la fiecare întrunire sau prezentare de programe, congres sau simplă conferinţă de presă EI s-o dea niţel pe «integrare euro-atlantică». Cei care deschid gura contra curentului sunt inevitabil «inconştienţi, lipsiţi de viziune strategică, retrograzi!»   Eu sunt un asemenea retrograd. Şi eu spun că România nu are nevoie de NATO.”

În mai 2005, la o lună după ce a părăsit Forumul Creştin Noua Dreaptă, Bogdan Stanciu scria pe o listă de corespondenţă următoarele:

„Totodată, ţin să vă informez că activitatea mea în Forumul Creştin Nouă Dreaptă a încetat, din motive strict personale, în luna aprilie 2005 - ceea nu mă face nicicum să reneg activitatea de până acum, de care sunt mândru, şi nici să resping ideile pe care le-am susţinut în cadrul acestei grupări energice şi închegate, devotate idealului naţional. Dimpotrivă!”

Trei ani mai târziu, în 2008, Stanciu publica pe blogul său personal că:

„La vremuri normale, m-aş defini că «naţional-creştin»; în perioada interbelică aş fi intrat cu entuziasm în Mişcarea Legionară.”

Acestea fiind spuse, în ce măsură este credibilă încercarea Coaliţiei pentru Familie de a se detaşa de etichetele de „fascişti” şi „neo-legionari”? În ce măsură sunt ele sincere şi în ce măsură sunt ele doar eforturi de cosmetizare a unei realităţi urâte, având în vedere că unul dintre personajele cheie din cadrul CpF este Bogdan Stanciu, un individ care a fost consecvent legionar şi anti-occidental întreaga sa carieră?

P.S.: În pofida faptului că poziţia oficială a CpF este că „tolerează” homosexualitatea şi că nu îşi doresc sub nici o formă să restrângă drepturile minorităţii LGBTQ, Bogdan Stanciu scria, într-un interviu (publicat iniţial tot pe site-ul Forumului Creştin Noua Dreaptă), următoarele:

„Articolul 200 Cod Penal, care incrimina homosexualitatea, a fost abrogat la presiuni externe, în urmă cu patru ani. Ca o consecinţă foarte gravă, acest lucru semnifică, în ochii multor tineri, recomandarea de către stat a homosexualităţii ca o alternativă normală de viaţă.”