Pe de altă parte, prin această scriere, eu doresc a vă spune că nostalgia, sau nostalgiile noastre, pot fi pentru mulţi dintre noi :

un obstacol în calea racordului social, activ, util şi eficient al individului  în / şi spre societatea în acţiune,  în / şi spre societatea ( ca posibil viitor ) în proiecţie socială.

- de asemenea, nostalgia sau nostalgiile îndelung prezente în sufletele, minţile şi comportamentele noastre pot reprezenta, şi reprezintă în multe situaţii ( în opinia mea ) simptomatologia netratată sau nefericit tratată, generată de dificultăţile şi necunoscutele aduse de dinamica vârstelor individului precum şi de cele aduse de dinamica socială, a societăţii în / şi spre viaţa individului.

- cred în acelaşi timp, că nostalgiile ( atunci când ele reprezintă un factor dominant generator al trăirilor şi acţiunilor unor semeni ) determină un semnificativ cost individual şi social, manifestat în mod special prin lipsa valorii potenţiale aduse ( sau mai bine zis ) ne-aduse de semenii dominaţi de nostalgii şi având un comportament mai degrabă constrictiv decât expansiv în formă şi conţinut, atât pentru sine cât şi pentru societate. Nu este de ignorat faptul că, nostalgiile pot face parte din tabloul consistent şi costisitor al formelor şi conţinuturilor posibile ale depresiei - cu toate costurile individuale şi sociale aferente.

- cred în acelaşi timp că nostalgiile împiedică descoperirea şi dezvoltarea personală a celor ce se lasă cuprinşi şi conduşi de ele. " Refugiul "  în braţele altor vremuri, în braţele altor persoane ( ce acum din diverse motive nu mai sunt lângă noi ) nu face decât a genera un suspin ( ce consumă timp şi energie ) în viaţa interioară şi în viaţa socială a individului. Trebuie aici a spune că prin această afirmaţie şi perspectivă, nu neg aspectul potenţial terapeutic al nostalgiilor în echilibrul vieţii interioare şi sociale a individului, însă afirm că " staţionarea " îndelungă şi necontrolată în starea nostalgică se poate transforma în cele din urma într-o piedică a împlinirii de sine. 

- afirm de asemenea că nostalgiile pot determina aplecarea ( de prea multe ori risipitoare  ) a individului şi a resurselor sale spre răspunsuri ce nu pot fi găsite. În fapt, nu de puţine ori, nesănătoasă este formularea întrebărilor la care mai apoi se caută un răspuns. Se deschide astfel, sau se menţine astfel, nefericita opinie ( cel puţin din punctul meu de vedere ) cum că, noi ca şi oameni putem pricepe şi determina totul. Partea ameţitoare a acestei perspective, este că generaţie după generaţie numărul celor " ce cred că pot ", rămâne suficient de consistent pentru a continua această cursă mereu finalizată prin alte întrebări. Este important aici a spune, că perspectiva mea se referă la nevoia înţelepciunii de a şti să identifici pe traseul cercetării, întrebările nefolositoare sau a acelor cărora, nu le-a venit vremea.

- nu în ultimul rând, doresc a sesiza atributul de mare risc epidemic, contagios al nostalgiilor pentru vieţile oamenilor dinprejurul celor dominaţi de nostalgii. Formele prin care acest atribut se pot manifesta sunt extrem de diverse şi pot cuprinde ( şi cuprind ) practic toate zonele activităţii umane. Din păcate, a fi nostalgic, devine astfel ingredientul unor potenţiale reprimări şi asfixieri individuale şi sociale, susţinute nu de puţine ori formal şi instituţional. Şi astfel se scrie istoria...

 

       În esenţă dragii mei, spun că nostalgiile pot fi o etapă, dar nu trebuie să fie o constantă.

       Conştientizaţi-vă nostalgiile.

       Extrageţi învăţăturile nostalgiilor dumneavoastră.

       Arhivaţi-vă nostalgiile.

       Despărţiţi-vă de propriile nostalgii.

       Identificaţi provocările prezentului şi ale viitorului şi lăsaţi-le să vă genereze...potenţiale nostalgii.

 

       Doamne ajută.