Spania şi Italia reprezintă capătul de drum al multor români în ultimele două decenii.


Această nouă realitate demografică în ţările latine surori ar fi o şansă de afirmare culturală în două superputeri culturale, în ciuda faptului că, din nefericire, catedrele de limbă română sunt ignorate de o politică „inteligentă“ a statului român.

Legătura dintre metropolă şi cei plecaţi se poate realiza prin intermediul comunităţilor române compacte, care deja sunt reprezentate prin consilieri locali comunali, atât în Italia, cât şi în Spania. Politica de finanţare şi de trimitere de lectori de limbă română, a unor tineri competenţi, necompromişi politic şi cu poftă de propagare a literaturii şi culturii române în general, în limbi care pentru marele savant Haşdeu nu constituiau decât dialecte ale limbii latine.

De exemplu, la Milano, catedra de limba maghiară este finanţată de statul maghiar şi nu ar avea aderenţi cât ar fi avut o limbă din spaţiul romanic! Aceasta este o neglijenţă a Ministerului de Externe şi a Ministerului Culturii de a identifica instituţii sau personalităţi interesate de civilizaţia românească.

Un grup de intelectuali din Belgia, care au vizitat întâmplător România în cursul verii anului 2007, au rămas surprinşi de rafinamentul arhitectonic al cartierului Cotroceni, de colecţiile muzeului omonim şi de casa memorială Ion Minulescu. Mirându-se, au spus: „noi nu ştiam nici măcar că există România darămite atâtea valori culturale cuprinse într-un singur cartier!“. Şi la finalul şederii au spus: „Oare cine se ocupă cu propagarea valorilor culturale în exterior?“ Vizitatorii fiind francofoni s-au întristat că şansa romanităţii este atât de uşor ignorată sau neglijată de decidenţi anume plătiţi să gestioneze propagarea valorilor culturale ale României dincolo de graniţe.

Ori tocmai prezenţa mediocrilor în funcţii decizionale şi marginalizarea realelor valori, a oamenilor harnici şi creativi, care resping compromisul, obedienţa, oportunismul vulgar, determină catastrofala hemoragie demografică, de neoprit de aproape două decenii. România este diminuată nu demografic ci valoric, adică cultural şi spiritual.