De unde vine violenţa şi ura clasei de mijloc? (Jurnal din vremuri electorale II)

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Scriam săptămâna trecută despre „Oameni abandonaţi, sărăcie pentru eternitate” şi despre lipsa aproape totală a problemei sărăciei de pe agenda establishmentului politic, a noilor partide şi a clasei de mijloc.

Situaţia este însă şi mai îngrijorătoare. Ea vine dinspre clasa de mijloc, care e mică, dar gălăgioasă. Observ de ceva vreme o incapacitate totală de solidaritate cu celelalte pături sociale „inferioare”, pe lîngă ruptura imensă care există între acest grup care dă tonul schimbărilor şi celelalte pături sociale. Adică pătura de mijloc se solidarizează cu orice dacă ţine strict de nevoile şi interesul ei direct. Sau de fantasmele ei: eco, ciclo, civilizaţie, transparenţă, „ca afară”, anticorupţie etc. Nu este neapărat rău, dar este insuficient şi neproductiv.

Cînd se ajunge la probleme care, aparent, nu mai sînt problemele ei, ci ale păturilor sociale de la bază, această pătură foarte activă în cele cîteva centre de putere economică şi politică , nu mai simte nicio nevoie de solidaritate. Probleme precum sărăcia, inegalitatea, drepturile sociale, protecţia socială etc., teme majore la care suntem restanţi şi care sînt parte a nucleului central socio-politic în UE, devin teme „comuniste”, neimportante sau nesemnificative pentru clasa noastră de mijloc. În realitate, cred eu, sînt poate cele mai acute şi importante teme la ora actuală. Chiar dacă afectează direct anumite pături sociale şi mai puţin clasa de mijloc, ele ne afectează indirect pe toţi şi ne ţin în subdezvoltare. Repet: pe toţi. Dar nici asta nu vreau să discut acum.

Lucrul cel mai grav care mă deranjează şi mă îngrijorează în acest moment este creşterea nu doar a incapacităţii de a ne solidariza cu bunicii şi părinţii noştri, cu păturile sociale din care provenim, ci creşterea ignoranţei şi mai ales a urii în rîndul acestei clase de mijloc active. O ură îndreptată împotriva acestor pături. O ură devenită aproape politică şi ideologie oficială a establishment-ului şi a păturii de mijloc. Am creat un adevărat limbaj al urii prin care-i stigmatizăm: asistaţi, leneşi, beţivi etc. Ce este punerea la îndoială a dreptului la vot al acestor pături dacă nu o violenţă cu efect politic?

Şi acest fapt nu se întîmplă doar pe facebook şi în media mainstream. În acest moment, clasa de mijloc este poate cea mai agresivă pătură socială pe care o avem. Nu mă refer aici la violenţa fizică care intră cumva în zona penală, ci la un alt fel de agresivitate. Şi e una în forţă, care are efecte politice. E o părere subiectivă bazată pe observaţii, dar nu doar.

În ultimele luni, tot umblînd prin diverse orăşele şi cătune, am verificat teza mea. Am verificat capacitatea „păturilor de jos” de a accepta ideile mele, dar am şi verificat poziţiile lor politice. Nu vă pot da un eşantion ştiinţific, dar sigur am vorbit cu multă lume, mă pricep. Mi-am ratat meseria de pastor şi rabin. Poate într-o altă viaţă.

Bun. Cînd ajungem la politică, discutăm cine şi ce votează: chiar între ei votează diferit şi acest lucru nu e văzut ca o tragedie. Chiar în familii există voturi diferite: soţia cu PNL, iar soţul cu PSD. Sau invers. Nu au făcut din asta o tragedie (Încercaţi asta la GDS... scîntei). Da, se ironizează, dar nu sînt agresivi decît destul de rar. Se mai încălzesc, fireşte, dar nu agresiv, repet. Cînd le spun că eu votez Monica Macovei – M10 sau USR, se uită puţin straniu la mine, mai degrabă cu milă, dar nu le trece prin cap să mă înjure şi să mă agreseze pe acest motiv.

Educaţia „înaltă” nu e o garanţie a competenţei politice şi a practicii democratice.

Am încercat să fac experimentul şi invers. Am încercat să spun în grupuri precum M10 şi USR că votez PSD şi că am argumente şi motive pentru care vreau să fac asta. Era un experiment, amintesc. Uau, ce mi-a fost dat să aud. Băieţi cu doctorate în filosofie la Paris, fete cu doctorate în arhitectură la Londra care-şi beau cafeaua la Green, berea la Control şi citesc doar lucruri fine m-au înjurat cum nici în ultimul bar din Bîrlad şi Filiaşi, oraşele mele de suflet, nu am auzit. Ce etichete violente am primit din această zonă pentru afirmaţii total nevinovate nu am mai primit nici de la ultimii mei bandiţi sau cerşetori cu care am lucrat ani de zile. Ăia totuşi au măsura vorbelor. Iar cînd am pus pe facebook un text ironic, dar cuminte, despre „plajele lui Clautilde”, am fost trimis direct în Coreea ştiţi voi care...

Bun, poate exagerez. Dar nu tare.

Teza mea e simplă: educaţia „înaltă” nu e o garanţie a competenţei politice şi a practicii democratice. Concluzia mea: la capitolul competenţă politică şi practică democratică s-ar putea ca pătura de mijloc să piardă în faţa păturilor sociale „inferioare”. Sigur nu au un ascendent. Însă, la violenţă sigur cîştigă detaşat middle class-ul.

Oare ce s-a întîmplat? De unde vine violenţa clasei de mijloc? De unde vine ura şi dispreţul ei faţă de săraci, faţă de păturile sociale din care provin în definitiv? Iată o întrebare care ar trebui să ne frămînte şi la care ar trebui să răspundem.

Asta e despre noi. Pace....

P.S.: vîrsta celor cu care intru în contact cel mai mult este între 30-50 de ani.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite