De ce ţin cu Europa

Europa câştigă pentru prima oară în afara graniţelor sale. A da pronosticuri în fotbal nu e dovadă de inteligenţă.

La ora când scriu aceste rânduri nu ştiu cine va câştiga Cupa Mondială. Să fi fost spaniolii, care îşi dezvoltă jocul genial şi paradoxal, precum barocul, precum arhitectura lui Gaudi sau îndrăzneţele lor construcţii contemporane? Să fi fost olandezii, cu stilul lor avântat, de navigatori încercaţi, dar care îşi asigură mereu spatele, ştiind că apa, apa aceasta care le-a adus bogăţie, poate să le aducă şi nenorocire? Ei bine, asta nu e atât de important. Important este că Europa câştigă pentru prima oară cel mai râvnit trofeu din lume în afara graniţelor sale. Iar asta nu e o întâmplare - priviţi o treaptă mai jos, la Germania, această nouă Germanie înglobând rase şi religii diferite şi prefigurând chipul unei Europe a viitorului, multicoloră, dar spectaculoasă şi eficientă.

Să ne aducem aminte de sferturile de finală şi de abordările unui număr mare de comentatori de aici, din România. „Falimentul Europei", „Bătrâna Europă", „Apusul Europei"... sunt numai câteva dintre expresiile unor comentatori de fotbal, altfel renumiţi şi prizaţi. Într-adevăr, Franţa şi Italia fuseseră eliminate din grupe, Anglia plecase şi ea în faza optimilor, iar Brazilia şi Argentina păreau irezistibile. Da, numai că a da pronosticuri în fotbal nu e cea mai bună dovadă de inteligenţă. Dintre toate sporturile inventate de oameni, fotbalul este cel care oferă celui considerat mai slab cea mai mare şansă de a-l învinge pe cel puternic. În niciun alt domeniu, Ghana nu poate bate Statele Unite. Fotbalul este sportul cel mai democratic.

Dar abordarea aceasta, în care Europa e văzută ca un spaţiu bătrânicios, mizantrop şi ipohondru, nu vine din observarea fotbalului. Este mai curând rezultatul influenţei unui anumit curent de gândire din societatea românească. Comentatori aflaţi sub înrâurirea neoconservatorismului american zugrăvesc Europa ca pe un spaţiu vetust şi marcat de ineficienţă. Ei au văzut în scorurile primei părţi ale Cupei Mondiale o confirmare a opiniilor lor despre o Europă în derivă. Dar fazele ulterioare ale competiţiei i-au contrazis.

Aceşti oameni consideră Europa un spaţiu al falimentului, iar modelul social european un exemplu de inadecvare. Ei nu văd adevărul simplu că Europa oferă României singurul model coerent de dezvoltare şi modernizare. Iar dacă România pierde, este pentru că asimilează prea puţin din modelul social european, nu prea mult.

Desigur, fotbalul nu are legătură directă cu toate acestea. Dar poate că gândirea fotbalistică îi va determina pe mulţi să vadă lucrurile altfel, din moment ce Olanda şi Spania au jucat finala, iar Germania tocmai a obţinut medaliile de bronz. E şi acesta un semn că Europa trăieşte.