De ce scăderea preţului la medicamente nu aduce bani în plus la buget

Am susţinut întotdeauna că România trebuie să plătească pentru medicamente cel mai mic preţ din Uniunea Europeană, că românii au dreptul să cumpere cu cel mai mic preţ din Europa medicamente originale sau generice.

Sunt dezamăgit de fiecare dată când constat că situaţii normale, de aplicare a legii, sunt transformate de Guvern în ample operaţiuni de propagandă, în defavoarea populaţiei. Pe mai toate canelele media auzim, în ultima vreme, cum scăderea preţului la medicamente va determina economii de sute de milioane de euro la buget. Iar ideea este acreditată de la cel mai înalt nivel. Nimic mai fals. Mi-ar plăcea mai degrabă să cred că actualii responsabili de sănătatea românilor nu au cunoştinţe elementare privind mecanismul clawback, decât să accept că românii sunt dezinformaţi cu bună ştiinţă.  

Românii trebuie să ştie că tot consumul de medicamente decontate de către sistemul de asigurări, ce depăşeşte 1,515 miliarde de lei pe trimestru, se returnează de către industria farmaceutică, prin taxa clawback. Numai în ultimii trei ani, taxa clawback a adus bugetului CNAS aproape un milliard de euro, iar previziunile în legea bugetului pentru 2015 arătau că suma colectată din taxă va fi mai mare ca anii trecuţi. Ca şi procent,din consumul total de medicamente, taxa clawback reprezintă în medie 25%.

Scăderea preţului medicamentelor are drept consecinţă directă scăderea taxei clawback. Altfel spus, cheltuielilele CNAS cu medicamentele vor scadea, însă vor scădea şi veniturile pe care le încasează fondul de asigurari de sănătate din taxa clawback. În aceste condiţii, unde sunt economiile?

Mai mult decât atât, Guvernul îi minte pe români prin omisiune. Bolnavilor li se spune că preţurile vor scădea cu 20%. Acest procent înseamnă de fapt O MEDIE a totalului reducerilor, ceea ce românilor nu li s-a explicat niciodată clar până acum.
 

Farmaciştii şi producătorii mai atrag atenţia asupra unui lucru extrem de important. De la 1 iulie, prin apariţia genericelor care au devenit preţ de referinţă pe anumite DCI-uri, nivelul de compensare a scăzut. Asta înseamnă că pacientul va plăti mai mulţi bani decât până acum pentru aceeaşi reţetă. Mai mult decât atât. Dacă bolnavul doreşte un medicament inovativ, el va plăti diferenţa de preţ de la preţul de compensare până la preţul cu amănuntul al acestui medicament inovativ, care este mai mare decât preţul de referinţă al genericului.

În loc să dezinformeze populaţia, autorităţile ar trebui mai degrabă să se asigure că scăderea preţurilor la medicamente nu determină exporturi paralele. La cel mai mic preţ din UE, va exista tentaţia ca unele medicamente originale să fie revândute în state vest-europene, mult mai potente financiar decât România, în loc să ajungă în farmaciile şi spitalele din ţară. Guvernul are obligaţia să se asigure că medicamentele destinate României ajung la pacienţi. În plus, trebuie gestionate anumite situatii de retragere a anumitor medicamente originale sau generice de pe piaţa din România ca urmare a scăderii preţurilor.

Nu în ultimul rând, guvernaţii trebuie să găsească soluţii pentru ca preţurile OTC –urilor (medicamente care se eliberează fără prescripţie medicală) să fie ţinute sub control. De ce spun asta? Farmaciştii reclamă deja pierderi de până la 17% din cauza reducerii preţurilor la medicamente, în special în farmaciile care au avut stocuri mari de medicamente originale. Pentru a-şi recupera banii şi a rezista pe piaţă, ei au la dispoziţie destul de puţine variante. Fie reducerea de personal, fie închiderea unor puncte de lucru, fie majorarea preţurilor la medicamentele pentru care nu este necesară o reţetă. Preţul la aceste medicamente nu este plafonat de Casa de Asigurări de Sănătate, stabilirea lui revenind exclusiv farmaciei.
 

Am susţinut şi susţin cu tărie ca România să găsească soluţii pentru a plăti cât mai puţin din bugetul sănătăţii pentru medicamente. Taxa clawback e un mecanism eficient şi mai eficientă ar putea fi soluţia contractelor cost-volum rezultat. Cred însă că nu trebuie induse false speranţe pacienţilor că în bugetul Sănătăţii vor fi mai mulţi bani pentru medicamente doar prin scăderea preţurilor. Este un demers demagogic, deloc onest, în favoarea atragerii unui capital de imagine şi în defavoarea pacienţilor, care nu sunt familiarizaţi cu mecanismele din sistem.