Comuna Năeni a devenit o atracţie turistică tot mai frecventată în ultima vreme. Se află la aproximativ 50 de kilometri de municipiul Buzău şi la 100 faţă de Bucureşti. Se ajunge acolo din DN1B, intrându-se pe un drum ce face trecerea de la câmpie la deal.
 
Satul dacic tronează într-o poieniţă cu istorie milenară, conform celor afirmate de către gazda noastră, un domn ajuns la etatea respectabilă de 70 de ani: „Alegerea locului nu a fost întâmplătoare. Aşa a fost voia lui Dumnezeu”. Cu voia lui Dumnezeu sau nu, decizia întemeierii satului dacic a fost susţinută şi de anumite descoperiri arheologice, lucru deloc imposibil pe dealul Istriţa, a cărui locuire este atestată din cele mai vechi timpuri. Şi tot cu voia Lui, am poposit acolo, eu şi cu soţia mea, la o săptămână de la cununia religioasă.
 
Traseul spre satul dacic începe de la Biserica Dintr-o Piatră, cu hramul „Intrarea în Ierusalim“ (durează în jur de 25-30 de minute de mers pe jos). În curtea acesteia se găsesc ruinele unor vechi morminte de incineraţie tracice din secolul al VI-lea înainte de Hristos. 
 
Am fost întâmpinaţi de singurul locuitor care se afla duminica după-amiază în sat. Să-i spunem Dacul, pensionar din Buzău care a dat rutina şahului şi tablelor din parcul Crâng pe o existenţă plină de provocări- în mijlocul naturii, fără electricitate, TV sau Internet. Urăşte democraţia pentru că vine de la „demon“ şi se declară dezgustat de haosul secolului în care trăim. De dimineaţă a coborât în Năeni pentru slujba de la biserică şi pentru a vota la controversatul şi boicotatul referendum din weekend-ul care tocmai a trecut.
 
Referendum care a arătat măsura respectării iniţiativei cetăţeneşti în democraţia noastră. Plebiscitul din 6-7 octombrie, iniţial pornit de la „firul ierbii“, a fost cu uşurinţă acaparat de politic, care l-a fetişizat sau, după caz, l-a blamat.

GALERIE FOTO