Când am ajuns vineri în Piaţa Victoriei, lumea era foarte relaxată. Mă plimbam cu o prietenă din State, ne opream şi povesteam cu participanţii binevoitori şi la un moment dat ne-am întâlnit şi am conversat cu doamna Ana Blandiana. Nu am strigat deloc M.UE PSD (mi se pare grotesc). De fapt, nu am strigat nimic şi nici câteva ore mai târziu când am primit gaze nu am înjurat jandarmii! O lozincă nedemnă de un popor civilizat şi care nu aduce nimic constructiv sau moral. Sunt convins că nici doamna Ana Blandiana nu a strigat. Pe la 22.00, când am simţit că situaţia devine periculoasă, am plecat spre casă. Nu mai ai ce căuta acolo, îi vedeam pe instigatori cât erau de violenţi! Dar cel puţin 3 lucruri mi se par grave şi inacceptabile:

1. Că instigatorii, pe care eu însumi i-am recunoscut, nu au fost reţinuţi de la primele abateri, unul câte unul (erau lângă jandarmi cu bâte, faţa acoperită, fără tricouri, înjurând, agresând, aruncând cu obiecte etc.). În aceste situaţii nu se negociază!

2. Că o tânără jandarm a fost bătută bestial alături de colegul ei şi apărată de câţiva dintre protestatari, nu de colegii lor! E grav şi nu e doar o chestiune de neprofesionalism (cum să pierzi doi oameni dintr-un grup?). Ce te faci în Afganistan?! Superiorii lor trebuiau să demisioneze şi să fie cercetaţi. Nu aş fi putut, ca superior, să merg a doua zi la spital şi să o privesc în ochi. Ce să fac? Să-mi cer scuze? Asta e un indiciu şi despre profesionalismul acestora.

3. Că au fost loviţi brutal trecători cu mâinile ridicate, jurnalişti străini, oameni obişnuiţi care deja plecaseră din piaţă, pe străzi lăturalnice, au fost fugăriţi şi bătuţi mişeleşte cu bastoane. Sunt sute de imagini video clare care arătă cum indivizi din jandarmerie au abuzat! Un prieten a fugit baricadându-se într-un restaurant, jandarmii erau afară aşteptând să iasă şi doar după ce a sunat la 112 i s-a permis să plece.

Sâmbătă şi duminică era o altă piaţă, oamenii erau mult mai relaxaţi, în parcuri, vorbeau politicos cu jandarmii şi jandarmii răspundeau la fel de politicos. Dacă vineri erau instigatori, persoane antisociale, impulsive, a doua zi nu i-am mai zărit. Am întâlnit câţiva colegi psihologi sâmbătă seară (unii chiar cu funcţie de conducere) şi m-am întrebat de ce nu am văzut niciun preot. Nici măcar unu. Nici acum, nici la alte proteste. Sau toţi sunt fericiţi în România?

Un prieten baptist mi-a răspuns că au fost pastori în trecut şi merg de un an şi jumătate la proteste. O altă prietenă mi-a răspuns că a văzut preoţi catolici chiar sâmbătă seara, ce-i drept la protestul din Sibiu.

Şi totuşi nici urmă de preoţi ortodocşi în niciun oraş. În trecut, preoţimea, a avut un rol semnificativ în mişcările naţionale şi sociale ale ţării noastre, în urmă cu 100 de ani au contribuit la făptuirea Unirii, au luptat în război şi sute sau mii de preoţi şi episcopi au murit şi au chinuit în puşcăriile comuniste. Sunt mărturii despre preoţii din Timişoara şi din Sibiu care s-au alăturat Revoluţiei din 1989 cu tricolorul în mână îngenunchind mulţimea pentru a rosti ”Tatăl nostru”. Dar după 1990-pace. Cel puţin în ultimii 4-5 ani au fost zeci de momente când nu din motive politice, ci pur şi simplu sociale şi democratice românii au ieşit în stradă. Că a fost vorba de proteste anticorupţie după tragedia Colectiv când a picat Guvernul Ponta, vă amintiţi poziţia condamnabilă şi regretabilă a BOR. A fost Roşia Montană, Raed Arafat, mitinguri pentru alegeri libere în diaspora, pentru salarii şi pensii, când s-au închis spitalele, mitinguri repetate din 2017 şi a culminat cu Ordonanţa 13, cu cel mai mare miting (5 februarie 2017) când peste 600.000 de protestatari au ieşit pe străzile din oraşele mari şi mici din România. În ultimii doi ani au ieşit public intelectualii ţării, Mihai Şora, Ana Blandiana, Oana Pellea, Maia Morgensten, Tudor Chirilă, Andreea Răducan, Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu, Dan Grigore sau Victor Rebengiuc. Şi-au asumat public această poziţie. Români din marile capitale europene şi din America au protestat.

Totuşi, o categorie aparte, dar extrem de esenţială pentru naţiunea română, preoţii şi episcopii nu au protestat. Probabil nu au o problemă cu sărăcia, cu corupţia, cu justiţia, cu salariile, cu serviciile din sănătate ?  De ce mă întreb? Pentru că am citit mesajul trimis de Patriarhie în aceste zile, era unul tipic şi simplu ”să săvârşească rugăciuni pentru pacea şi unitatea poporului român”. Doar atât? Preoţi cu crucea-n frunte căci oastea e creştină a trecut. În România sunt peste 15.000 de preoţi, statul contribuie cu 65% din salariul lor, în Sinod sunt peste 55 de mitropoliţi şi episcopi. Aproape fiecare orăşel are câte un episcop vicar. Câteva sute de preoţi trăiesc în diaspora şi stiu că peste 90% dintre ei au un alt doilea job unii chiar în construcţii. Deci nu o duc bine. Parohii sărace vedem. Şi totuşi, de unde pasivitatea aceasta? Că nu li se permite? Că au un statut mai special decât magistraţii. Dar episcopii, liderii lor ce mesaje dau?

În aceeaşi zi de vineri, când la Bucureşti erau proteste, la Târgovişte spre exemplu, peste 3.000 de tineri au fost chemaţi de episcopie la deschiderea ceremoniilor dedicate sărbătorii Sfântului Ierarh Nifon. Nu ştiu cine a fost personajul şi nici nu am înţeles la ce le-a folosit tinerilor participarea? Dar în acea seară 450 de români au cerut îngrijiri medicale, zeci au fost spitalizaţi, la unii li s-au scos grenade din picior. Şi tu ca BOR îndemni la rugăciune sau de ocupi de sărbătoarea lui Nifon ?Toate acestea când aflăm că Guvernul va da la rectificarea bugetară 115,5 milioane de lei pentru Catedrala Mântuirii Neamului. Ministrul de Finanţe ne explica argumentul său logic:

„Eu cred că este normal, logic, de bun simţ şi legal pentru un obiectiv atât de important pentru întreaga noastră ţară această Catedrală, să alocăm bani pentru ca în luna noiembrie să fie prima slujbă!”

Sunt zeci de înregistrări şi fotografii cu oamenii cu mâinile ridicate care sunt bătuţi de jandarmi, pe străzi lăturalnice, în faţa unor magazine, tineri care au fost răniţi cu grenade, alţii care au urmele bastoanelor, totuşi pe ei de ce nu îi apără Biserica? Sper însă ca Parchetul Militar să răspundă prompt!