De ce nu vorbesc medicii – o poveste
0
De ce nu au vorbit medicii de la bun început despre lipsurile din spitalele care au îngrijit pacienţii din Colectiv? De ce apelează la anonimat? De ce le-a fost sau de ce le este teamă? Un posibil răspuns într-o întâmplare dintr-un spital din Bucureşti. Iar pentru cei care nu au răbdare să citească, răspunsul scurt este: politicieni şi traficanţi de putere.
Era decembrie 2009 şi, în ultima sa zi de mandat, domnul Adriean Videanu (care deţinea şi funcţia de ministru interimar al Sănătăţii) a numit-o pe doamna Monica Claudia Boer în poziţia de manager interimar al Spitalului de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia” din Bucureşti. Doamna Boer, pe lângă faptul că venea dintr-o altă specialitate (ORL), deţinuse o poziţie similară la Spitalul Sf. Pantelimon, de unde fusese demisă pentru proastă gestionare[i]. Între cele două job-uri de director de spital, doamna Boer a mai fost şi director adjunct la ... Compania Naţională a Imprimeriilor Coresi. La o vârstă foarte tânără, doamna Boer reuşea performanţa de a fi la al treilea job cu responsabilităţi manageriale, performanţă care aminteşte de aproape-reuşita tânărului absolvent care aproape a ajuns ministru al Sănătăţii.
Lucrurile au luat o întorsătură tragi-comică în momentul în care proaspătul manager a venit să-şi preia noul post sub escorta unui bodyguard personal. Medicii nu au înţeles dacă ameninţarea de care se proteja noul director venea de la angajaţi sau de la pacienţi şi nici nu mai era important – se crease o situaţie de criză.
Acesta este momentul în care medicii psihiatri din Obregia au făcut ceva extrem de curajos, fie şi pentru că se întâmplă foarte rar în sistemul medical românesc: au protestat. S-au unit şi au scris un memoriu pe care l-au înaintat Ministerului Sănătăţii. Profesori, conferenţiari, doctori, directori, şefi de secţie de la Spitalul „Al. Obregia" din Bucureşti au adresat un memoriu ministrului Sănătăţii (nr. 2176/4.03.2010), solicitându-i „numirea urgentă în postul de manager a unei persoane competente în managementul unui spital clinic de psihiatrie[ii]”. Răspunul? Niciun răspuns.
Anul trecut, hotnews.ro anunţa că: „Managerul celui mai mare spital de psihiatrie din România, Spitalul Clinic de Psihiatrie “Al. Obregia”, Monica Claudia Boer, este acuzată într-o anchetă DIICOT, alături de un grup de mai multe persoane, de sustragere de fonduri publice de sănătate. În acest grup se mai află soţul ei, Ştefan Bogdan, fost preşedinte al Casei de Asigurări de Sănătate Bucureşti între 2009 şi 2012, Robert Şerban - administrator împreună cu soţia lui la SC Gral Medical SRL, Bogdan Păltineanu - managerul Institutului Ana Aslan din Bucureşti, coleg de facultate cu Monica Boer, Cristian Stoinea, consilier la Curtea de Conturi şi prieten cu Ştefan Bogdan.” Până la urmă, acest din urmă aspect nici nu mai este relevant pentru întrebarea ridicată în deschiderea acestui text.
Sistemul medical este sufocat de presiunea politicului. Presa a relatat pe larg în acele zile despre situaţia de la Obregia, după care presa a continuat să relateze despre alte subiecte. Lumea nu stă pe loc. În schimb, managerii numiţi pe criterii politice da. Iar medicii care au protestat şi au cerut demisia doamnei Boer au fost puşi în situaţia de a împărţi spitalul cu doamna manager şi bodyguard-ul dumneaei în ultimii şase ani, cu tot ce a decurs din această situaţie. Una din primele dispoziţii ale doamnei director a fost să interzică orice contact cu presa medicilor care lucrau în spital. Pentru această sarcină, a fost delegat un purtător de cuvânt, o doamnă doctor despre care presa a scris că a fost amendată de Colegiul Medicilor şi s-a aflat la un moment dat în spatele gratiilor[iii].
În „Ghidul autostopistului prin galaxie”, autorul, Douglas Adams, imaginează o planetă unde, de fiecare dată când cineva are o idee originală, un plici de muşte se materializează din neant şi îl loveşte pe nefericit peste faţă. Aşa se face că, în timp, Vogonienii evoluează într-o rasă de birocraţi imbecili, sadici şi lipsiţi de iniţiativă.
Este important cum răspundem acestui nou şi foarte vizibil act de protest de la Spitalul de Arşi. Este un protest faţă de secretomania care protejează cariere politice cu preţul miciunii şi al vieţii pacienţilor. Şi ar fi o greşeală să considerăm că acesta este un fenomen care priveşte un singur spital. Oamenii care lucrează în sistemul medical trebuie încurajaţi să vorbească, să nu le mai fie frică şi, mai ales, să aibă sentimentul că investiţia lor de energie şi civism contează. Altfel, se vor transforma încet în Vogonienii care astăzi ne conduc. În romanul lui Adams, Vogonienii sunt cei care ajung să demoleze Pământul. Erau, însă, acoperiţi de hârtii.
[i][i] Balamuc la spitalul de psihiatrie
Se încarcă comentariile...
