De ce nu trebuie ignorate efectele cyberbullying-ului asupra copilăriei digitale. INTERVIU cu psihologul Lucia Şireanu

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Termenul de cyberbullying se foloseşte doar atunci când părţile implicate sunt copii sau adolescenţi, devenind extensia virtuală a bullying-ului, pe care îl putem defini ca fiind abuzul psihologic comis prin acte de hărţuire transmise prin tehnologiile de informare şi comunicare, de către persoane pentru care regulile de bun simţ şi comportamentul în societate sunt nule, mi-a declarat într-un interviu psihologul Lucia Şireanu.

De asemenea, aceasta este director şi fondator la Ra Of Mind, psihopegagog, psiholog specializat  în domeniul securităţii naţionale şi psiholog clinician.

Sebastian Rusu: Pandemia de coronavirus a avut un efect major asupra psihicului copiilor pe fondul transferării majorităţii activităţilor pe online. Pe lângă nevroze, un fenomen periculos îi afectează direct pe copii şi tineri: cyberbullyingul. Aş dori să definim acest fenomen şi totodată să schiţăm câteva caracteristici ale acestuia?

Lucia Şireanu: Mai întâi de toate, ar trebui să recunoaştem că mileniul al treilea ar putea fi uşor denumit mileniul digitalizării. Noi, adulţii înţelegem poate, mai greu apetitul din ce în ce mai crescut al copiilor din zilele noastre pentru ecrane – ei fiind nativi digitali. Două dintre motive ar fi accesibilitatea de foarte mici, la acestea: telefon, tabletă, laptop, console, televizor şi disponibilitatea acestora. Foarte rar mai vedem astăzi pe cineva fără aceste „accesorii”, iar părinţii le oferă, din diverse motive, poate mult prea uşor aceste echipamente. Indispensabile şi foarte utile, fără discuţie, linia de demarcaţie între folositor şi pericol este foarte fină.

Iată că pandemia însoţită de distanţarea socială nu a făcut altceva decât să crească timpul petrecut de copii în faţa device-urilor. Pe lângă orele online, copiii folosesc “ecranele” pentru a comunica unii cu ceilalţi şi pentru a-şi petrece timpul liber, confundând astfel mediul online cu cel real, înconjurător; iar această utilizare excesivă a ecranelor a condus evident la o accelerare a acestui fenomen numit ”cyberbullying”.

Termenul de cyberbullying se foloseşte doar atunci când părţile implicate sunt copii sau adolescenţi, devenind extensia virtuală a bullyingului, pe care îl putem defini ca fiind abuzul psihologic comis prin acte de hărţuire (ameninţare, intimidare, insultare, propuneri meschine, sabotare, bârfă, excludere, înregistrarea video a agresiunii, urmărire online, etc.) transmise prin tehnologiile de informare şi comunicare, de către persoane pentru care regulile de bun simţ şi comportare în societate sunt nule şi care preferă această cale pentru că au impresia că beneficiază de imposibilitatea dezvăluirii propriei identităţi.

În cazul adulţilor se folosesc alţi termeni distincţi, precum cyber-harrasment sau cyberstalking. Cyberbullying-ul este de asemenea un fenomen studiat si de Cyberpsihologia, un domeniu al psihologiei care cerceteaza impactul tehnologiei asupra comportamentului uman şi  interacţiunea omului cu mediul online.

Care sunt efectele agresiunii de tip cyberbullying?

Cyberbullyingul poate avea efecte extrem de dăunătoare, aici putem enumera retragerea socială, scăderea stimei de sine, timiditate, vulnerabilitate şi chiar suicid. De cele mai multe ori, victima însăşi poate apela la cyberbullying, crezând că aceasta este singura cale prin care se poate răzbuna pe agresor, iar acest lucru nu face altceva decât să agraveze orice repercursiune a comportamentelor toxice asupra sa.

Cum poate afecta cyberbullying-ul comportamentul individului?

Datorită faptului că internetul este un mediu folosit de miliarde de oameni, noi îl percepem total eronat ca fiind unul “sigur”. În mod total greşit ne deschidem mult mai rapid sufletul, ne dispare senzaţia de ruşine, apărând astfel dezinhibiţia.

Folosirea excesivă a mediului online, ne obişnuieşte creierul cu prelucrarea superficială a informaţiilor, devenind astfel mult mai vulnerabili. Inactivitatea fizică şi social-umană din timpul distanţării sociale i-a transformat pe copii în nişte “roboţei” disponibili permanent în mediul virtual, având ca efecte lipsa capacităţii de concentare, diminuarea puterii de învăţare, refuzul de a participa la ore pentru a evita întâlnirea cu unii colegi, prieteni, care poate au vizualizat sau citit mesajele denigrante distribuite pe internet de agresor.

Poate avea un comportament agresiv sau chiar depresie, cauzat de reacţiile celor din jur la postările agresorului cu privire la ei şi chiar impresia că este urmărit permanent şi îndeosebi este nemulţumit şi supărat, refuzând să participe la activităţi de grup sau cu caracter social.

Ce rol trebuie să joace părinţii în această situaţie? Când ar trebui să se apeleze psihologul?

În mod categoric părinţii au un rol vital într-o situaţie de cyberbullying/bullying. Recomand ca părintele să îi expună totuşi din timp copilului, situaţiile în care s-ar putea afla vreodată, din punct de vedere al relaţionării online cu alţi copii, ca acesta să  înţeleagă conotaţiile nepotrivite de la început, iar la primul semn să ceară urgent ajutorul.

În primul rând părintele ar trebui sa prioritizeze şi să echilibreze timpul rămas după parcurgerea programului şcolar on-line a copilului, cât şi cel din weekend şi vacanţă, în care să fie implicat în alt tip de activităţi de preferabil împreună  şi să stabilească împreună cu copilul, consecinţele pozitive şi negative ale respectării programului online. Disponibilitatea emoţională a părintelui este esenţială în relaţia cu copilul abuzat în mediul cybernetic, acesta trebuie să aibă încredere şi să nu îi fie ruşine să povestească despre actele de hărţuire.

Sfătuiesc să se apeleze la serviciile de consiliere şi să fie contactat psihologul în orice caz de cyberbullying/ bullying în care minorul a fost afectat pe plan psiho-emoţional şi/sau fizic, dar şi atunci când copilul are accese de furie sau devine agresiv atunci când îi ceri să se oprească din folosirea ecranelor, când preferă să petreacă timp pe device-uri în loc să petreacă timp cu prietenii şi nu este interesat de nimic altceva decât de folosirea ecranelor.

Să nu uităm că şi agresorul are nevoie de consiliere psihologică şi de ajutor, aşa încât este necesar ca acesta să fie îndrumat către specialiştii care îl pot ajuta să depăşească acest tip de comportament deviant, iar parintele acestuia să îi expună realitatea aceea întrucât cyberbullyingul este o infracţiune.

Ce efecte generează pe termen lung asupra psihicului cyberbullyingul?

Copilul poate deveni mai uşor de exploatat din cauza faptului că agresorul se află de cele mai multe ori sub protecţia anonimatului, acesta săvârşind acţiuni pe care altfel poate nu le-ar fi comis.Să nu uităm că hărţuirea este invazivă, periclitând viaţa personală a copilului în toate mediile în care aceasta se manifestă: acasă, la şcoală, online sau offline.

Efectele devastatoare asupra psihicului copilului vor fi pe termen lung şi pot avea cosecinţe fatale. Acestea cuprind sentimente de frică şi anxietate, frustrare, îmbufnare, atacuri de panică şi umilinţă. De asemenea, să nu uităm că violenţa naşte violenţă, iar comportamentele agresive întreţin furia, supărarea şi emoţiile negative.

În încheiere, eu aş completa cu faptul că psihicul alege acel comportament cu care este deja învăţat şi care a avut un mare impact emoţional asupra individului, iar faţă de noi adulţii, mintea copilului este cu precădere mult mai volatilă, pentru că are mult mai puţine puncte de referinţă legate de un comportament acceptabil.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite