Nu am nimic împotriva protestelor – care se fac pe 30 noiembrie, pe 2 decembrie, pe 10 decembrie, sau în orice altă zi; şi care se fac în mod legal şi fără provocări, escaladări, extremisme şi violenţă (de ambele părţi). Doar că 1 decembrie este o zi simbolică. Este o zi a bucuriei şi nu a urii (justificate sau nu). Este o zi a mesajelor de prietenie – nu a mesajelor obscene. Este o zi a unităţii – şi nu a dezbinării (link aici către mesajul lui Tudor Chirilă).

Putem să lăsăm toate partizanatele de-o parte şi să le reluăm în oricare altă zi; pentru că tocmai acesta este mesajul Zilei Naţionale şi a Centenarului – e momentul când românii trec peste faliile realităţii imediate şi se unesc în jurul istoriei, în jurul identităţii lor, în jurul tuturor valorilor şi a sentimentelor fraterne de profunzime care îi leagă. Cei care nu înţeleg acest lucru – îmi pare rău să o zic, dar dau dovadă că sunt străini şi de această identitate, şi de aceste valori, şi de aceste sentimente fraterne.

Altfel, dacă vrem să ratăm DE TOT anul centenarului, atunci tot ce ne lipseşte este să ratăm şi sărbătoarea de 1 decembrie. Să o deturnăm spre polarizare şi dezbinare, acutizând faliile politice ale momentului. Şi să ne batem, efectiv, joc de TOT ce reprezintă ea.