De ce nu e România altfel. Ce a fost greşit în celebra previziune a lui Silviu Brucan făcută pentru „Le Figaro“ în 1990

Politologul Silviu Brucan a fost etichetat ca antipatriot şi chiar dat în judecată în 1990, atunci când afirma, într-un interviu pentru publicaţia franceză „Le Figaro“, că „pentru a deprinde democraţia, românii vor avea nevoie de 20 de ani“. Specialişti de prestigiu analizează pentru „Adevărul“ cauzele stării de fapt actuale: a trecut aproape un sfert de secol de la celebra previziune, iar România nu are încă o democraţie consolidată.

Potrivit politologul ieşean Daniel Şandru, blogger Adevărul, interpretarea afirmaţiei lui Silviu Brucan de acum 24 de ani trebuie făcută într-o cheie diferită decât cea care ar putea-o închide în categoria "simplă prezicere".

"Silviu Brucan a avut în spate o literatură de specialitate extrem de bogată şi competentă când a făcut această afirmaţie, literatură pe care mulţi experţi români au ajuns s-o cunoască abia recent. Una dintre aceste lucrări este «Poliarhiile. Participare şi opoziţie», scrisă de profesorul american Robert Dahl, decedat anul acesta, în februarie, la vârsta de 98 de ani", explică Daniel Şandru, profesor la Universitatea "Petre Andrei" Iaşi.

Robert Dahl analizează minuţios în lucrarea mai sus menţionată tocmai condiţiile în care se face tranziţia de la un regim totalitar la unul democratic, iar lucrarea, a cărei prefaţă a fost realizată de către politologul ieşean Lucian Dârdală, un alt blogger Adevărul, este una de căpătâi pentru specialiştii în domeniu.

În principiu, Dahl analizează tranziţiile dinspre un regim autoritar petrecute în lume de-a lungul timpului şi conchide că sunt trei căi pentru a ajunge la o democraţie funcţională.

Prima dintre acestea presupune acordarea dreptului de vot cetăţenilor şi ulterior asigurarea cadrului necesar pentru ca aceştia să participe la luarea deciziilor, într-un cadru reglementat instituţional.

Previziunea lui Şandru: "Va fi nevoie ca actuala generaţie de 18 ani să ajungă la 40 de ani pentru a avea democraţie consolidată în România"

A doua cale este tocmai cea inversă, acordarea dreptului de vot abia după "alfabetizarea" cetăţenilor, educarea lor în spiritul participării într-un cadru civilizat, reglementat şi în cunoştinţă de cauză la luarea deciziilor.

A treia modalitate implică apariţia simultană a dreptului de vot şi a celui de contestare, situaţia întâlnită în România, după căderea regimului comunist. "Atunci toată lumea s-a trezit peste noapte cu libertatea, într-o stare de euforie totală. Dreptul de vot era reglementat şi exista, chiar dacă mai mult formal, dar cetăţenii n-au avut cultura politică necesară pentru a participa competent la luarea sau contestarea deciziilor autorităţilor. Nu a existat un teren propice pentru instalarea democraţiei", detaliază Daniel Şandru (foto dreapta).

Momentul a fost analizat obiectiv la vremea respectivă de Silviu Brucan, fapt care a şi conturat celebra afirmaţie, care a stârnit valuri de revoltă în epocă.

Robert Dahl subliniază şi el această problemă, arătând că „într-o ţară în care experienţa democratică fie este minimă, fie lipseşte în totalitate, procesul [democratizării, n. - Daniel Şandru] necesită timp”, potrivit unui articol privitor la democratizarea în România publicat în revista Sfera Politicii de către Daniel Şandru.

Un alt cunoscut politolog, Andreas Schedler, defineşte în lucrarea "Consolidologie democratică", cinci etape necesare trecerii de la un regim totalitar la unul democratic funcţional:

1. Prevenirea colapsului democraţiei (care ar dura între 1 şi 3 ani);
2. Prevenirea eroziunii democratice (1-5 ani);
3. Organizarea democraţiei (10-15 ani);
4. Dezvoltarea democraţiei;
5. Fundamentarea democraţiei.

"În momentul de faţă, din punctul meu de vedere, ne aflăm în faza organizării democraţiei. N-am reuşit să prevenim încă eroziunea democraţiei. Un exemplu în acest sens, este imaginea proastă pe care o are în rândul cetăţenilor Parlamentului României, instituţia de bază a democraţiei. Am scăpat de pericolul reîntoarcerii la totalitarism, din punctul de vedere al politicii interne. O problema care a încetinit evoluţia spre democraţie este regimul hegemonic al lui Adrian Năstase, care a ucis orice opoziţie funcţională în România", opinează Daniel Şandru.

Profesorul ieşean consideră că, la nivel de cultură politică, România se află încă în spiritul voievodal, paternalist, în care nu ne percepem ca cetăţeni în sens politic, participativ.

"Din punctul meu de vedere, va fi nevoie ca actuala generaţie de 18-20 de ani să ajungă la 40 de ani pentru ca în România să existe democraţie consolidată", concluzionează Şandru.

“Brucan a greşit la perioadă. România are nevoie de secole pentru a învăţa democraţia”

Scriitorul timişorean Mircea Mihăieş nu este deloc optimist când vine vorba de previziunile lui Silviu Brucan. „El a greşit la perioadă. La numărul anilor. A fost mult prea optimist. E nevoie de secole pentru ca românii să înveţe democraţia”, a spus Mihăieş.

La întrebarea ce nu facem bine şi unde greşim pentru că nu reuşim să ne aliniem la cerinţele unei Europe civilizate, redactorul-şef al revistei Orizont pune pucntul pe „i”: „Pur şi simplu nu gândim! În rest, suntem ca toţi ceilalţi, cu plusuri, cu minusuri”.

„Cei care gândesc în România sunt în minoritate. Este aceeaşi minoritate care nu acceptă, când merge la vot, să pună ştampila la grămadă. Este vorba de o minoritate de aproximativ 15% din populaţie care gândeşte. Brucan avea în minte un efect al civilizaţiei. E vorba de reflexul moral şi mental de a te raporta la ce te înconjoară. Efortul nostru de civilizaţie este minim. Suntem cufundaţi în letargie”, a mai declarat Mircea Mihăieş.

7 ani de la moartea lui Silviu Brucan. „Pentru a deprinde democraţia, românii vor avea nevoie de 20 de ani”. Am depăşit profeţia Oracolului din Dămăroaia?

Înainte să privim înainte şi să căutăm răspunsuri la cât ne va mai lua să învăţăm democraţia, despre care vorbea şi Brucan, ar fi mai corect să privim înapoi şi să vedem că tot timpul ne-am raportat la o falsă realitate.

„Eu sunt realist când spun că vor trece secole până se schimbă ceva. Noi am pornit mereu de la un fals. Să să dau doar exemplul perioadei interbelice. Se spune că perioada interbelică a fost cea mai înfloritoare din istoria României, când am avut o formă de democraţie de tip occidental, onestitate şi respect faţă de valori. În realitate, interbelicul a fost la fel de tembelă ca acum. Am sfârşit lamentabil. Şi atunci a existat o minoritate, o pătură bogată, în marile oraşe, iar în rest o sărăcie cumplită lipsită de orice nivel de cultură”, a mai afirmat Mircea Mihăieş (foto jos).

„Reforma învăţământului ne va salva”

Daniel Vighi, vicepreşedintele Societăţii Timişoara, crede că după ce clasa politică din România şi-a arătat „valoarea” în cei 24 de ani scurşi de la Revoluţie, singura noastră şansă se leagă de învăţământ.

„Reforma în învăţământ este singura şansă. Ar fi trebuit să înceapă imediat după 1990, dar nu s-a întâmplat acest lucru. Brucan se referea la politic când spunea că avem nevoie de 20 de ani de ani pentru a învăţa democraţia. Salvarea poate veni din rândul tinerilor. Pe când după 1990 tot comuniştii au rămas în sistem, nu a existat o reformă adevărată în niciun domeniu. Tot vechile năravuri s-au continuat. În şcoală s-a reeducat în mentalul tinerilor aceleaşi valori care au fost şi înainte de 90, pentru că au rămas aceiaşi profesori. Atâta timp cât nu se face o reformă profundă în educaţie nu vom avea nicio şansă. Avem de dat o mare luptă cu incultura şi lipsa de educţie. Aici este problema. Nu este suficient că am câştigat dreptul să votăm”, a spus scriitorul şi profesorul Daniel Vighi.

„Nu se va realiza niciodată previziunea lui Brucan”

Reputatul economist Nicolae Ţăran este şi mai categoric. Profesorul timişorean afirmă că previziunile lui Silviu Brucan nu se vor adeveri niciodată.

„Totul se bazează pe mitul care spune că noi suntem occidentali de 2.000 de ani, că avem valori vest-europene. În realitate noi aparţinem culturii ortodoxe, care este cu totul altceva. Sistemul democratic la români nu va fi niciodată la fel ca cel al anglo-saxonilor. Aşa că ce spunea Brucan, că vor trece 20 de ani până învăţăm democraţia, nu se va realiza niciodată. El avea experienţa de viaţă din America şi a făcut acestă afirmaţie din experienţa proprie, deşi atunci mulţi l-au făcut anti-român cu acea declaraţie”, a declarat Nicolae Ţăran.

Profesorul universitar de la Facultatea de Economie şi Administrare a Universităţii de Vest din Timişoara susţine că această democraţie occidentală a fost impusă mereu de la formarea României, dar s-a dovedit a fi doar o formă fără fond.

„Această democraţie vine de la paşoptişti, de la masoni şi de la elite. Este o formă fără fond. Chiar şi Uniunea Europeană este un experiment nefericit. În mare parte intrarea în UE nu s-a realizat pe bază de referendum. Nu este ceva organic, iar rezultatele sunt catastrofale. România nu are nicio şansă cu acest sistem politic care nu poate fi tras la răspundere pentru eşecuri. Cei care votează se imbecilizează, se pervertesc, se duc să voteze cu cine le dă ceva”, a mai declarat Nicolae Ţăran.

Viorel Popescu, crainic la Radio România Actualităţi: „Silviu Brucan controla tot!“

Tudor Sălăgean, istoric, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei şi blogger Adevărul, este de părere că iritarea generală pe care a stârnit-o profeţia lui Silviu Brucan din ianuarie 1990 a fost provocată, în mare măsură, de momentul şi de contextul în care a fost făcută:

"Românii visau încă frumos, trăiau cu frenezie primele săptămâni de libertate, mirajul unei noi lumi în care totul părea posibil, credeau în revoluţie, în martiri şi în eroi, iar afirmaţia lui Brucan, un personaj influent al noului regim, a fost văzută aproape ca un sacrilegiu. Există oameni care au această însuşire, de a spune lucruri memorabile, iar Silviu Brucan, cinicul de serviciu al postcomunismului românesc, s-a numărat cu siguranţă printre ei".

Sălăgean crede că profeţia a fost, în fond, banală, dar a ajuns una dintre cele mai comentate din ultimii 24 de ani şi a rămas, fără îndoială, înscrisă în istoria României.

"Dacă Silviu Brucan a avut dreptate? Cred că răspunsul nu mai trebuie căutat, pentru că este foarte evident. Democraţia în România este fragilă, este foarte departe de a fi perfectă. Ea nu a devenit încă o parte a felului nostru de a fi, nu s-a transformat într-un reflex. Pentru asta este nevoie de mai mult de 20 de ani. Cel mai grav mi se pare însă faptul că pe mulţi dintre compatrioţii noştri democraţia a început să-i plictisească", este de părere Sălăgean.  

"«Profesorii» noştri de democraţie după 1989, de la Ion Iliescu la Traian Băsescu, sunt cei care au deformat valorile tradiţionale"

Conferenţiarul Doru Pop, cadru didactic al al Facultăţii de Teatru şi Televiziune din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, consideră că Silviu Brucan însuşi a fost expresia perversă şi perfidă a factorului principal care nu a permis României şi românilor să iasă din capcanele dictaturii comuniste.

Profesorul clujean consideră că această problemă, cu care ne confruntăm şi astăzi, este perpetuarea sistemului de relaţii şi interese al clicii conducătoare din vremea comunismului. De fapt, după 89, am fi asistat la privatizarea României de către fosta Securitate şi confiscarea tuturor resurselor de către eşalonul doi al Partidului Comunist Român.

"Românii nu au un plus sau un minus de «democraţie», nici nu trebuie să învăţăm democraţia ca un fel de analfabeţi politici. Toţi oamenii sunt născuţi egali, iar democraţia este un instinct natural al omului. Din păcate, «profesorii» noştri de democraţie după 1989, de la Ion Iliescu la Traian Băsescu, sunt cei care au deformat valorile tradiţionale şi specifice ale acestui mod de a guverna societatea pe care l-au practicat şi vechii greci.
De fapt chiar butada aceasta cinică a lui Brucan indică „blestemul” pus asupra poporului român de către aceşti ideologi şi propagandişti ai regimului Ceauşescu", spune Doru Pop (foto jos).

Brucan, care a fost vreme de decenii în fruntea ideologiei de partid, fost redactor şef la Scânteia şi fost director general al TVR, a devenit rapid „Mafalda” politic al unui post de televiziune „capitalist”.

"În fond, această obrăznicie a nomenclaturii comuniste, unde „foştii” au devenit „actualii”, a făcut să fim astăzi una dintre ţările cele mai slab dezvoltate ale Europei. Singura mare şansă a României a fost „fereastra” de schimbare petrecută între 1996 şi 2000, când România a făcut paşi importanţi spre NATO şi Uniunea Europeană. Altfel eram şi astăzi în captivitatea profitorilor regimului comunist, oarecum asemănător cu ceea ce se întâmplă în Ucraina“, conchide Doru Pop.

Thomas Mendel, medic dentist clujean, este de părere că sunt două probleme importante pentru care nu am ajuns la un nivel rezonabil al democraţiei. Crede, totuşi, că suntem pe drum spre o democraţie, doar că ne mişcăm mai lent decât ar fi normal. 

"Pe de o parte, e vorba despre educaţia civică. Cu toate că n-am făcut şcoală aici, cred că educaţia civică şi spiritul civic al elevilor este zero, pentru la şcoală nu se insistă pe dezvoltarea acestora. O societate care ştie ce înseamnă protest, ce drepturi are, ce înseamnă grevă s-ar putea opune unor abuzuri la care e supusă. Fără o educaţie în acest sens mentalitatea oamenilor nu se va schimba. Sunt locuri unde lumea ştie că atunci când o voce destul de tare şi de mare smenalizează o problemă, lucrurile se pot schimba", spune Thomas Mendel.

Acesta crede că problema cea mai importantă este reprezentată de sistemul juridic, insuficient de independent, aparent măcar, şi de curajos.

"Justiţia şi educaţia sunt cheile problemei. Fac comparaţia cu Israelul, unde am trăit din 1988 până în 2003. Acolo sistemul juridic  este independent şi curajos. Şi vă dau un exemplu, Moshe Katzav, fost preşedinte al Israelului, a fost acuzat de hărţuire sexuală, a fost anchetat şi  s-a decis trimitera în judecată. La un moment dat s-a ajuns la o înţelegere cu procurorii, pentru a pleda vinovat pentru hărţuire sexuală, iar procurorii vor renunţa la suspiciunea de viol şi se va cere pedeapsă cu suspendare. El a încercat să manipuleze opinia publică şi, în final, a refuzat propunerea. Katzav a fost găsit vinovat pentru două capete de acuzare de viol şi pentru obstrucţia justiţiei şi face puşcărie 7 ani.  Un alt caz, săptămâna aceasta, l-a implicat pe Ehud Olmert, fost premier al Israelului, care a fost anchetat legat de un proiect imobiliar controversat implementat pe vremea când era primar al Ierusalimului. În dosar au fost 12 inculpaţi din care 9 au fost găsiţi vinovaţi, iar 3 achitaţi. El a fost găsit vinovat pentru luare de mită pentru că fratele lui a primit 500.000 de shekeli  (circa 600.000 de lei) de la investitor. Judecătorul şi-a bazat condamnarea pe faptul că fratele lui Olmert nu îl cunoştea pe investitor, acesta fiind un amic de-a primarului Ierusalimului. În România, sunt cazuri în care înalţi demnitari sunt prinşi cu valiza de bani şi ajung la puşcărie".

"O ţară care nu are educaţie sau proiecte economice de anvergură nu avansează prea mult"

Mentalităţile românului de rând şi apucăturile politicienilor ne-au făcut să pierdem mai bine de 20 ani pentru o democraţie care nu respectă nicio regulă. Un sociolog şi un preot din Constanţa analizează afirmaţia lui Brucan la aproape 24 ani de când a fost formulată.

Sociologul Dan Antonoaea-Zepa este convins că românii au învăţat ce este o democraţie pentru că schimbările din socitetate sunt evidente după 24 ani. Teoria nu se prea potriveşte cu practica şi asta datorită felului în care a evoluat ţara noastră în aceşti ani.

"Dacă România, începând din 1990 ar fi avut un proiect major de ţară, adică ne-am fi propus în '90 plec din punctul Zero şi vreau să ajung în punctul A1 şi asta însemnând că vreau un anumit sistem educaţional, un anumit sistem de sănătate, un anumit sistem economic, cred că progresul ar fi fost mult mai vizibil şi măsurabil. Fiecare guvernare a venit şi ne-a propus ceva: un sistem de învăţământ, un sistem de sănătate, o abordare politică. În acest fel cred că lucrurile nu au fost şi nu sunt destul de limpezi. Din acest punct de vedere cred că o foaie de parcurs pe care ar fi trebuit să o folosim ne-ar fi ajutat mult mai mult."

Antonoaea-Zepa spune că o ţară care nu are educaţie sau proiecte economice de anvergură nu avansează prea mult. Românii, spune el, nu sunt diferiţi faţă de ceilalţi europeni, doar că le-au cam lipsit progresul economic, financiar şi spiritual.

"Brucan a spus că în 20 ani abia vom face progrese pe calea democraţiei. Multe din apucăturile acelor ani se regăsesc şi acum. Suntem democraţi până când avem un interes poate personal sau de grup şi atunci observăm că democraţia păleşte, apar alte obiceiuri şi comportamente şi lucrurile scapă de sub control", mai spune sociologul Dan Antonoaea-Zepa.

"Cei 50 ani de comunism au făcut mai mult rău probabil, deât a crezut şi domnul Brucan, ca să ne ajungă numai 20 ani"

Părintele Eugen Tănăsescu de la Constanţa, blogger Adevărul, împărtăşeşte într-o oarecare măsură imaginea creionată de sociolog, dar spune că în România, democraţia este doar pe hârtie şi aleşii uită pentru ce sunt trimişi să conducă destinele ţării.

"În realitate, democraţia e compusă din oameni. Şi de asta democraţia românească a fost numită originală, ne aducem aminte de acele vremuri, pentru a masca de fapt un adevăr trist - că democraţia românească e ca o bicicletă cu lanţul pus invers. În sensul în care în teorie suveran este cetăţeanul şi autorităţile sunt doar reprezentantele cetăţeanului. În realitate, autorităţile româneşti fac ce vor cu cetăţenii. La noi, democraţia funcţionează doar în prima parte foarte bine - votul, delegarea populară - după care, odată instalaţi acolo, cei care conduc, uneori uită sau lasă impresia - asta se vede pe sondajele de opinie - că încrederea cetăţenilor în autorităţile democratice este din ce în ce mai scăzută. Aşa că pe hârtie avem democraţie, în realitate avem o democraţie cu lanţul pus invers", mărturiseşte preotul constănţean (foto jos).

Atunci când vine vorba despre cât de mult i-a reuşit profeţia oracolului din Dămăroaia, preotul Tănăsescu este de părere că Brucan a fost optimist.

"Domnul Brucan a zis 20 ani gândindu-se că poate generaţiile tinere care vin vor schimba sau calitatea oamenilor politici, a instituţiilor. Românul se schimbă mai greu. Cei 50 ani de comunism au făcut mai mult rău probabil, deât a crezut şi domnul Brucan, ca să ne ajungă numai 20 ani.

La ora actuală vedem că totuşi nemulţumirea populară e destul de mare, deşi România funcţionează ca un stat democratic, avem autorităţi, există libertăţi, iată avem presă, avem dreptul de a vota, dreptul de a ne exprima. Prima parte a democraţiei funcţionează. Undeva însă lanţul se pune invers când e vorba de relaţia cetăţeanului cu autorităţile. Cetăţeanul nu e încă suveran aşa cum e în democraţia teoretică.

"Brucan a fost optimist şi nu a ştiut bine ce vine din urma lui"

Eu cred că nu avem neapărat nevoie de mai mult timp, problema e calitatea oamenilor. Ca preot vorbind acum, ştiu că oamenii se pot schimba şi repede dar şi foarte încet. Deci timpul e o variabilă. Aici nu se merge cu formula - timpul le rezolvă pe toate. Nu! Problemele democraţiei pe care le avem noi în România le rezolvă oamenii şi calitatea lor. Cu cât vom avea oameni calitativ mai buni, cu atât va fi mai repede. E greu de dat un timp. Formarea omului, lămurirea lui, schimbarea lui, dacă are ceva probleme, patimi sau disfuncţionalităţi e o chestie foarte variabilă. Nu cred că aici se poate da un timp", mai spune Eugen Tănăsescu.

Părintele de la malul mării crede că Brucan a avut aşteptări mari tocmai pentru că a văzut felul în care gândeau românii eliberaţi de sub jugul comunist.

"Silviu Brucan s-a gândit că suflul acela, dacă ne aducem aminte la Revoluţie a fost un suflu extraordinar. Toţi aveau aşteptări şi la ora actuală încă se mai întâmplă. Când vine un şef în funcţie, într-o instituţie toată lumea are aşteptări de la el. După care aceste aşteptări încep încet, încet să se diminueze până la dispariţie, în altele situaţii se împlinesc câmdva.

Brucan a fost optimist şi nu a ştiut bine ce vine din urma lui. Atunci era o altă generaţie de politicieni şi el s-a gândit că poate, după aceştia cei care vor veni vor face treabă. Din păcate nici cei care au venit după aceea nu au performat la capacitate maximă, ci tot aşa, într-un ton destul de gri. Acum se vede bine şi cât ne-a distrus comunismul şi peste asta vine şi această povară a libertăţii fără responsabilitate. Asta e problema la ora actuală: avem libertate democratică, dar nu mai avem responsabilitate. De asta în ţara asta ai senzaţia că face fiecare ce vrea şi nu ne mai înţelegem unii cu alţii" a încheiat părintele Eugen Tănăsescu.

"Am avansat prea puţin spre o societate autonomă"

Specialiştii craioveni cred că am avansat prea puţin spre democraţie după 1989. „La momentul acela am crezut că noi românii suntem mai spontani şi mai inteligenţi şi vom reuşi să învăţăm mai repede ce înseamnă democraţia. Din păcate, nu am înţeles prea bine ce se întâmplă cu noi. Din punctul meu de vedere mai avem nevoie de 40 de ani pentru a putea dobândi valorile democratice. De-a lungul timpului am avansat prea puţin spre o societate autonomă“, a declarat Mihai Stoica, sociolog.

Istoricul craiovean Alexandru Pîrvu consideră că cei mai importanţi ani ai perioade post-decembriste au fost 1990-1991. Românii au aflat atunci că libertatea poate fi şi o povară, iar democraţia nu vine niciodată fără sacrificii. „Oamenii au crezut atunci că viaţa lor va fi una perfectă şi vor învăţa din mers toate lucrurile, după ce au trăi decenii lungi sub dictatură. Profeţia lui Silviu Brucan a fost la momentul respectiv îndelung comentată, dar acum dacă stăm bine să ne gândim a avut dreptate. Unde am greşit? Este o întrebare grea. Libertatea s-a transformat în libertinaj. Mai avem nevoie de încă 20 de ani pentru a învăţa cu adevărat ce înseamnă democraţia. Problemele ţin de  calitatea clasei politice“, a spus Alexandru Pîrvu, istoric.

„Cea mai cunoscută definiţie a democraţiei, a lui Lincoln, spune că aceasta reprezintă guvernarea poporului, pentru popor şi de către popor”

Profesorul Gabriela Obodariu, preşedinte Asociaţia Pro Democraţia Vrancea şi blogger Adevărul, consideră că lucrurile ar fi stat mai bine în ţară dacă am fi avut alte modele de bună guvernare. Potrivit acesteia, democraţia este un proces permanent, iar Brucan a fost ironic când a făcut acea aşa zisă profeţie.

Profesoara spune că îşi aminteşte declaraţia lui Brucan: "Eram studentă şi indignată de democraţia originală ce se preconiza în România, departe de standardele la care visasem cu toţii după prăbuşirea comunismului. Ea fusese spusă în contextul unor proteste şi tonul fusese unul ironic. Se voia a se crede că cei ce protestau habar nu aveau cum funcţiona democraţia, doar ei, cei care erau huiduiţi îi învăţaseră tainele, iar Brucan era printre ei. Prin urmare nu numărul de ani estimaţi pentru desăvârşirea democraţiei era problema, ci contextul şi intenţia pronunţării profeţiei".

Brucan a avut dreptate doar dacă ne gândim la cât de complexă e democraţia şi ce schimbări, nu doar instituţionale, ci şi mentale presupune, crede Obodariu (foto sus - sursa: stanvladut.wordpress.com).

"Deşi nu cred că poate cineva avansa vreun interval de timp în care să vorbim de democraţie, asta pentru că e un proces permanent, dacă e numai să ne gândim că educarea în spiritul ei se reia cu fiecare generaţie. Fără îndoială că lucrurile ar fi putut sta mai bine, după toţi anii aceştia de la prăbuşirea unei dictaturi. Mă gândesc uneori că dacă modelul de guvernare imprimat iniţial, în zilele de după revoluţie, ar fi fost unul diferit, n-am fi aici. Că toţi cei care au venit la guvernare n-au făcut decât să imite acel model, n-au intenţionat niciodată să-l schimbe", consideră profesorul vrâncean.

Un alt motiv al modului imperfect în care funcţionează azi guvernările identificat de aceasta e şi faptul că sunt mulţi care nu percep avantajele unei democraţii funcţionale, cea în care guvernanţii să acţioneze în interesul general, pe baza acelui contract social cu cetăţenii care i-au ales. De aceea, nu se implică în controlul derapajelor lor, nu se informează despre ceea ce fac cei ce-i reprezintă şi sfârşesc prin a fi nemulţumiţi de sistem, deşi prin apatie şi ei au contribuit la eşecul acestuia.

"Cea mai cunoscută definiţie a democraţiei, a lui Lincoln, spune că aceasta reprezintă guvernarea poporului, pentru popor şi de către popor. Ceea ce ar însemna  că deciziile ar trebui să fie luate de popor sau reprezentaţii lor şi că rezultatele guvernării ar trebui să reflecte dorinţele şi nevoile poporului. Or dacă vocea poporului nu se face auzită, prin implicarea în deciziile de la toate nivelurile, cum poate funcţiona bine acest sistem?”, este de părere Gabriela Obodariu.

"S-a preferat importul de produse şi nu de politici şi strategii"

La rândul său, profesorul Alexandra Tătaru, blogger Adevărul, consideră că în aceşti 25 de ani s-a experimentat foarte mult pe mase, de aici şi eşecul.

„Mi-amintesc de această declaraţie a lui Brucan şi pe atunci toţi românii ce îşi priveau viitorul cu optimism şi încrederea unei vieţi democratice au rămas uimiţi. Personal, să aştept două decenii să înţeleg democraţia, mi s-a părut un termen lung,  dar am trecut de fapt printr-o tranziţie democratică aproape fără sfârşit, cu prea multe schimbări şi incertitudini. Cei care au preluat conducerea României democratice au greşit pentru că nu au ştiut sau nu au vrut să folosească modelele democratice deja existente şi au experimentat prea mult. Au experimentat pe noi, pe masele ce nu aveam încă însuşită schema democraţiei, iar „bâlbâiala” startului a avut efecte în lanţ, efecte din ce în ce mai dezastruoase, vizibile pe toate nivelurile. S-a preferat importul de produse şi nu de politici şi strategii. Riscăm să ne segregăm, însă trebuie să ţinem minte, că dincolo de moarte e posibil să nu fie nicio formă de organizare şi nici împrumuturi cu dobândă nu se dau”, spune profesorul Alexandra Tătaru.

"Cu asemenea învăţământ cantitativ nu se va obţine niciodată calitate! Iar de aici au curs multe rele în societatea românească postdecembrist"

Mult mai radical, profesorul de istorie Florinel Agafiţei spune că Brucan nu cunoştea poporul român, care are o inerţie şi o îndărătnicie ce ne frânează progresul. La acestea se adaugă birocraţia excesivă şi lipsa de viziune, susţinând că una dintre cele mai mari greşeli făcute după 1989 a fost liberalizarea învăţământului.

„Nu ştiu dacă Brucan a greşit; el era, pur şi simplu, fie prea optimist, fie un ins care nu a ajuns să cunoască destul de bine poporul român. Apoi, nu prea îmi dau seama la ce fel de democraţie se gândea Brucan, căci eu ştiu că democraţia nu poate fi decât una singură, în ce priveşte principiile acesteia, din punct de vedere teoretic, căci din punct de vedere practic, istoria a demonstrat-o şi o demonstrează cu prisosinţă că fiecare naţiune înţelege să-şi aplice regulile democratice sieşi, aşa cum îi dictează anumite interese, sau cum le sunt dictate de alţii, la fel de democraţi şi ei.

Democraţia – în plan ideal – e una, iar atunci când este să se aplice relităţii crunte, îşi schimbă brusc, şi înfăţişarea, şi argumentele, dar mai ales metodele. În fine, raportându-ne la noi, la români, vreau să spun doar atât: indubitabil, ca şi alţii de prin jurul nostru, avem o genă a noastră, a poporului român, ce nu poate fi confundată, nici cu aceea a ungurilor, nici cu a sârbilor şi nici cu a polonezilor, ca să ne referim la cei de prin părţile noastre, într-un fel. Dincolo de gena respectivă, avem o inerţie şi o îndărătnicie ce ne frânează progresul, o indiferenţă şi un lasă-mă să te las, îngrozitor".

"Mircea Eliade punea degetul pe rană şi ne caracteriza aşa cum suntem: împrăştiaţi şi nu organizaţi"

Ziaristul vârncean Radu Borcea, blogger Adevărul, spune că Silviu Brucan nu a fost original când a profeţit că României îi trebuie 20 de ani pentru democraţie. El cred că democraţia nu prinde rădăcini când frâiele conducerii se află în mâinile unei clase politice care nu respectă ea însăşi legea şi regulile

„România nu este altfel - adică aşa cum ne-o dorim fiecare, mai aşezată, mai prosperă, mai implicată în a-şi potenţa resursele - pentru că şi rasa noastră este diferită. Prin 1936, Mircea Eliade punea degetul pe rană şi ne caracteriza aşa cum suntem: împrăştiaţi şi nu organizaţi (ca orice popor latin), fără simţul disciplinei, făcând lucruri de mântuială ("las' că merge ş'aşa"). Asta ar fi una din cauzele pentru care România nu este în rând cu lumea, ci la coada ei", spune Radu Borcea.

O altă cauză, crede publicistul vrâncean, rezidă în mentalitatea retrogradă a clasei noastre politice, care nu este în stare să ducă mai departe lucrurile bune începute de precedesori. Fiecare nouă guvernare crede că inventează roata şi se vaită de "greaua moştenire".

"În primii ani ai secolului al XX-lea, Spiru Haret a elaborat una dintre cele mai potrivite legi ale învăţământului, adaptate nevoilor ţării. Progresul cultural şi economic al României interbelice se datorează în mare parte acelei legi haretiene. Un secol mai târziu, am avut un Pact pentru Educaţie asumat de toate partidele, din care a apărut Legea Funeriu. În numai doi ani, Doamna Andronescu şi echipa ei au făcut-o ţăndări. Acum o luăm iarăşi de la început, cu o lege peticită", crede Borcea.

"Nu credeam că «Oracolul de la Dămăroaia» era cea mai potrivită persoană să dea lecţii de democraţie”

Istoricul sălăjean Marin Pop spune că de vină pentru această situaţie ar fi timpul prea lung petrecut de români sub comunism, dar mai ales vectorii după care s-a făcut trecerea de la comunism la capitolism, în vremurile tulburi de după decembrie 1989. Întrebat de ce crede că nu s-a adeverit predicţia lui Silviu Brucan, potrivit căruia românii ar fi urmat să aibă nevoie de 20 de ani pentru a învăţa democraţie, perioadă – iată – scursă aproape degeaba de mai bine de patru ani, istoricul spune că, în primul rând, autorul predicţiei nu poate fi un reper pentru România.

„În primul rând că afirmaţia a fost făcută de către unul din staliniştii notorii ai regimului comunist, pe numele lui adevărat Saul Brukner, protejat al Anei Pauker, care în 1947 cerea,  în oficiosul PCR, „Scânteia”, să fie omorâţi naţional-ţărăniştii şi liberalii, într-un cuvânt elita interbelică, care luptase pentru instaurarea democraţiei în România după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Nu credeam că „Oracolul de la Dămăroaia” era cea mai potrivită persoană să dea lecţii de democraţie”, punctează istoricul.

Potrivit lui Marin Pop, mult mai potrivită ca reper ar fi „constatarea unui adevărat român şi mare vizionar, Corneliu Coposu, care spunea următoarele: „Deceniile de comunism au făcut mai mult rău României decât au făcut cele două războaie mondiale la un loc, întrucât acestea nu i-au denaturat spiritualitatea””.

Istoricul explică, astfel, că „adevărata schimbare vine, în primul rând, de la nivel mentalitar. Pentru prima dată în istorie, comuniştii au distrus întreaga elită, chiar şi fizic, în puşcării sau la Canal, pentru a construi „omul de tip nou” şi, din păcate, rezultatele se văd şi astăzi mai mult ca oricând. Comunismul a instituit slugărnicia, minciuna şi hoţia”, spune el.

Istoricul s-a referit şi la motivele pentru care românii nu simt că, după mai bine de 40 de ani de cozi comuniste, de raţii la alimente şi de restricţii de tot felul, ei trăiesc, totuşi, în capitalism. „Să  întrebăm cine avea cunoştinţe privind economia de piaţă în anul 1990. Oare nu securiştii care lucraseră în Comerţul Exterior şi au devenit „miliardarii de carton” ai României ? Cei mai prosperi oameni de afaceri sunt foştii securişti, activişti de partid sau utecişti. Cu ei se poate construi un capitalism sănătos ? Cu cei care au „muls” statul român şi încă mai încheie cele mai mari afaceri tot cu statul ? Unde este adevărata concurenţă ? Cum s-au făcut privatizările întreprinderilor de stat?”.

"În mare parte, Silviu Brucan a avut dreptate"

Lucian Grozea îşi aminteşte zâmbind momentul din 1990 când a auzit ”profeţia” lui Brucan. Era proaspăt absolvent de facultate şi recunoaşte că, atunci, vorbele lui Brucan l-au revoltat.

”În 1990 la vechiul cinematograf Arta din Sibiu de pe Tribunei rula filmul ”Piaţa Universităţii” şi întrebat atunci Silviu Brucan ce ar trebui să facă românii adunaţi în Piaţa Universităţii, prima recomandare a fost să mănânce o friptură în sânge şi să bea un pahar de vin bun iar a doua chestiune, care era deja profetică, a fost că ar le-ar trebui românilor cam 20 de ani să înveţe ce-i democraţia, ceea ce pe mine m-a revoltat atunci total, pentru că la acele vremuri eram proaspăt absolvent al facultăţii şi prelungisem proverbul că românul s-a născut poet, că românul s-a născut şi fiinţă politică, cu simţ civic şi cu un pragmatism al cetăţii, şi trăiam euforia asta şi bucuria nestăvilită că societatea într-adevăr s-a schimbat”, povesteşte conf. univ. dr. Lucian Grozea (foto dreapta).

Acum, la aproape 25 de ani de atunci, este convins că, în mare parte, Brucan a avut dreptate. ”Cert este că, în mare parte, Silviu Brucan a avut dreptate, şi îmi pot explica acum, după 25 de ani, care e motivul. Pentru că în naivitatea noastră, a tinerilor de atunci, n-am ştiut că există un eşalonul II şi III foarte bine rânduit de către Securitate şi structurile de partid, aşa au apărut imediat după 1990 miliardarii de carton, numai o parte din nomenclaturişti, prima linie, au făcut pasul înapoi, pe urmă au venit a doua linie, garda pretoriană încă exista şi s-a descurcat foarte foarte bine, şi Brucan ştia chestiunea asta, şi că vor mai putea duce, e o chestie de generaţii, o generaţie cam ţine 20 de ani, şi atunci el a avut o previziune care privea două aspecte: aspectele congenerilor, să spunem, din eşalonul II, erau oameni care aveau vreo 40 de ani, şi vor putea merge 20 de ani şi vor ieşi la pensie, şi a doua chestiune că va apărea o generaţie din momentul respectiv, din 1989 născută atunci, care după 20 de ani va putea percepe ceea ce înseamnă democraţia. Iar generaţia de sacrificiu a fost generaţia de atunci, tânără, la 20 de ani, care şi-a făcut impresia că va putea cuceri lumea, ceea ce nu s-a întâmplat”, adaugă conf. univ. dr. Lucian Grozea.

Democraţia şi omul de rând

Dincolo de partea mai mult sau mai puţin teoretică, rămâne însă o mare problemă. Ce e de făcut pentru ca omul simplu, românul de rând, să înţeleagă că nu e suficient să fie gândite politici şi să să fie impuse măsuri pe hârtie dacă  el nu face anumite lucruri pentru ca mecanismul, la nivel general, să funcţioneze. Lucian Grozea spune că sunt esenţiale educaţia, dar şi creşterea nivelului de trai.

”Politica este ca şi religia, trebuie să aibă tradiţie şi trebuie să aibă naşi în sensul bun al cuvântului, naşi spirituali care să te înveţe, şi atunci e ca într-o familie, învăţând lucruri frumoase practici lucruri frumoase. Să ai valori şi să poţi să şi alegi, să nu fie numai mirajul consumarismului dezvoltat, ci să fie şi mirajul valorilor dezvoltate. O societate consumaristă fără valori e de fapt o societate care ajunge într-o stare entropică la un moment dat şi se canibalizează.

Le creştem nivelul de trai odată prin investiţii, prin lupta chiar serioasă împotriva corupţiei, prin îmbinarea tradiţiilor valorice, nu a falselor tradiţii, cu ceea ce înseamnă progresul, prin culturalizarea prin presă, prin dezvoltarea unei conştiinţe civice. Eu sunt chiar curios dacă noi vom putea ajunge vreodată să votăm prin calculator cum se încearcă în Elveţia, ăsta să fie un deziderat, că ştiu să-mi aleg, că nu îl pun pe ăla pentru cutare şi cutare, că nu mă mai bucur că primesc o găleată sau o şapcă, că eu primesc o şapcă şi el mă fură de 100.000 de şepci, de a-l înţelege pe celălalt, de a nu discrimina, sunt foarte multe lucruri. De asta avea dreptate Brucan cu 20 de ani, deşi eu atunci eram foarte refractar şi spuneam că noi suntem oameni educaţi şi că înţelegem”, mai spune conf. univ. dr. Lucian Grozea.

Preotul greco-catolic Cristian Borz, care păstoreşte în satul lui Iuliu Maniu, Bădăcin (Sălaj), sugerează că adevărata schimbare în mentalitatea românilor ar putea veni numai după ce ultima generaţie formată în comunism va înceta să mai existe. „V-aş da o pildă din Sfânta Scriptură: Poporul israelian era în robia egipteană. Moise primeşte mesaj din partea lui Dumnezeu de a salava poporul şi de a-l duce în Ţara Făgăduinţei. A durat 40 de ani de la plecarea din Egipt, până când poporul a ajuns în Israel, deşi, dacă ne uităm pe hartă, Egiptul şi Israelul nu sunt despărţite de distanţe mari. De ce a durat atât? Pentru că Dumnezeu a vrut ca generaţia care a pornit din Egipt să nu mai ajungă la destinaţie, să dispară, pentru că era o generaţie născută în sclavie, care avea o mentalitate de sclavie, şi care nu s-ar fi putut adapta la libertate. Nici Moise nu a supravieţuit drumului...”, explică preotul.

Cristian Borz spune că el, personal, îşi pune speranţa în tinerii care au plecat din ţară. „Atunci când se vor întoarce în ţară vor încerca să facă altceva, aşa cum au învăţat ei în Occident”, crede el.

"Românii au renunţat să lupte pentru drepturile lor"

Cea mai mare problemă a românilor este că nu ştiu cum să lupte pentru drepturile lor. Auzim peste tot că suntem stat membru al Uniunii Europene, vedem că în Occident lucrurile merg bine, că omul este respectat de instituţii, că este tratat exact aşa cum trebuie, în timp ce la noi situaţia nu merge chiar aşa, crede profesorul braşovean de ştiinţe politice, Mircea Coşun.

"Zilnic, oamenii se lovesc de un sistem în care nu s-a schimbat nimic. Ca să schimbi un om, trebuie să schimbi mai întâi sistemul în care trăieşte. De exemplu în spitale nu sunt mereu medicamente, iar pentru a obţine un răspuns de la o instituţie este nevoie de multe drumuri şi multă birocraţie. Românii au fost nevoiţi să înveţe că totul merge cu şpagă. Este dur ce spun, dar aşa este“, a spus Mircea Coşun.

Este nevoie de schimbare de mentalitate a clasei politice

Tot mai multe voci, mai ales cele ale persoanelor care au trăit în comunism încep să spună că a fost mai bine atunci.

„Ce mi s-a pare mie îngrijorător este că aud tot mai mulţi oameni care spun că a fost mai bine în comunism. Nu trebuie să gândim aşa, nu putem lăuda un sistem care a dus la îndoctrinare, la o îndobitocire lentă a oamenilor. Nu putem aspira să fim toţi la fel, să executăm de ni se spune, să nu avem păreri sau propriile idealuri. Este greu însă să îi faci pe oameni să-şi schimbe modul de gândire şi cred că o mare parte din vină o poată şi clasa politică. Ca să îl faci pe un om să meargă mai departe, să iasă din cochilia în care a stat atâţia ani, trebuie să îi dai speranţă şi să-i demonstrezi că este pe drumul cel bun. Clasa politică nu face acest lucru în acest moment. Disputele zilnice, criza economică şi incertitudinea nu fac decât să bage poporul român într-o depresie“, adaugă Mircea Coşun, profesor de ştiinţe politice.

La acest material au contribuit: Ştefan Both, Remus Florescu, Adrian Boioglu, Alina Pop, Simona Suciu, Ramona Găină, Ştefan Borcea, Andreea Mitrache, Cezar Pădurariu