De ce nu ajunge creşterea economică în buzunarele românilor

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Imagine de arhivă
Imagine de arhivă

Cu o creştere economică de 4.8% în anul 2019, de patru ori mai mare decât media zonei euro, românii ar trebui să privească cu încredere şi optimism viitorul. O analiză recentă realizată de către Institutul Legatum împreună cu Grupul Erste arată însă o altă realitate: creşterea galopantă a costurilor de trai şi salariile mici comparativ cu ţările din Vest au adus un procent ridicat de cetăţeni la marginea sărăciei.

„Creşterea economică solidă din ultimii 30 de ani nu s-a tradus în îmbunătăţirea semnificativă a condiţiilor de trai, a creşterii veniturilor personale, a condiţiilor de viaţă şi a satisfacţiei la muncă. Unul din cinci români angajaţi suferă de sărăcie (18,9%), iar un număr şi mai mare se declară pesimişti cu privire la abilitatea regiunii de a continua marşul spre prosperitate şi creştere a nivelului de trai. Creşterea salariului minim în ţăti precum Cehia, Estonia sau România nu a depăşit 3 euro pe oră, în timp ce în Franţa acesta ajunge al 10 euro. În acelaşi timp, costurile de trai în perioada 2000 – 2017 au crescut exploziv, cu 257% în România sau 98% în Ungaria, în timp ce ţările europene au înregistrat o creştere de doar 36% în aceeaşi perioadă. Salariile au crescut constant, însă salariul mediu din ţările din sudul şi estul Europei este încă la doar 25-40% din salariul mediu din Germania”, se arată în raportul citat.

România, ţara muncii ieftine

Potrivit economiştilor cauza fundamentală pentru acestă situaţie se găseşte în politicile tuturor guvernelor după 1990 care au mizat pe modelul muncii ieftine pentru atragerea investitorilor. „Modelul muncii ieftine a început cu dezindustrializare excesivă în primii ani de tranziţie. Spun excesivă pentru că nu vom ştii niciodată câte din întreprinderile de stat ar fi putut deveni competitive în capitalism. Statul român, în parte constrâns de FMI, a impus o terapie de şoc companiilor de stat: le-a tăiat accesul la credit bancar, le-a liberalizat preţurile la materii prime importate şi a devaluate moneda constant. Nici o companie capitalistă, oricât de performanţă, nu ar fi putut să iasă nevătămată din austeritatea monetară a primei decade de tranziţie. Terapia de şoc a rezultat în şomaj masiv, în migraţie de la fabrică din oraş la ţară în prima decadă de tranziţie, şi din România în Europa de Vest după intrarea în UE. A pus bazele modeului muncii ieftine: dacă vream să rămânem competitivi, auzim şi azi, trebuie să ne resemam cu salarii mici, că altfel capitalul pleacă. Dar acum ştim că ideile astea simple sunt deseori greşite. Da, investitorii rămân, dar ne pleacă românii. Au dreptate să fugă de modelul muncii ieftine: salariul real a ajuns înapoi la nivelul din 1989 doar în 2006”, este de părere Daniela Gabor, profesor de Economie la University of West of England din Bristol. 

În opinia acesteia România are nevoie de o schimbare de model, nu de un stat minimal, ci de unul investiţional, capabil să vină cu propriile politici. „E dificil să schimbi modelul. Să dublezi salariile minime, cum s-a întâmplat între 2013-2016, nu e suficient. Ştiu că e la modă să înjurăm PSD-ul, dar dacă a făcut ceva bine în ultimii ani, a fost să demonstreze că creşterea salariilor minime nu aduce apocalipsa, cum avertizau economiştii de dreapta orbiţi de ideologie. Dimpotrivă, în România a venit cu creşteri de productivitate. România are nevoie de un stat mai puternic, capabil instituţional să investească în locuinţe, spitale, străzi, şcoli, căi ferate, la ţară şi la oraş, în companii high-tech care să genereze slujbe decente şi salarii mai mari care să ţînă pasul cu creşteri în productivitate”, a explicat Daniela Gabor.

România plăteşte preţul lipsei de investiţii în infrastructură şi educaţie

Potrivit experţilor, dincolo de politica ce a mizat pe avantajul competitiv al forţei de muncă ieftină, acest decalaj economic este preţul pe care ţara noastră îl plăteşte pentru lipsa investiţiilor în infrastructură şi educaţie. „Dacă ne uităm la cele mai defavorizate părţi ale ţării, în Oltenia, sudul Munteniei, acestea sunt cele mai greu accesibile, nu au infrastructură rutieră modernă şi servicii publice decente care să faciliteze deschiderea de unităţi de producţie. Astfel avem decalajele de dezvoltare economică, căci oamenii care trăiesc în Teleorman sau Dâmboviţa nu au oportunităţi economice locale. Nimeni nu face locuri de muncă pentru că e atât de greu să ajungi acolo şi chiar dacă ar exista, oamenii aceia au beneficiat de o educaţie atât de proastă încât n-au competenţele care se cer pe piaţa muncii”, este de părere Marius Ghincea, expert în politici publice.

În opinia acestuia, aceşti factori au favorizat concentrarea dezvoltării în câteva mari centre urbane care atrag toate investiţiile. Creşterea costurilor de trai în aceste oraşe, asociată cu salarii relativ scăzute, nu a făcut decât să accentueze migraţia din mediul rural. „Dacă trăieşti în orice comună la o distanţă mai mare de 50-70 km de un mare oraş, singura şansă de a găsi un loc de muncă este să te muţi la oraş. Doar că salariul minim sau aproape de minim nu îţi permite să trăieşti într-un oraş mare, mai ales dacă trebuie să plăteşti chirie. Dacă eşti şi o mamă singură cu unu sau doi copii acasă, e aproape imposibil. Asta înseamnă că ori rămâi în comună, depinzând de agricultura de subzistenţă şi de piaţa muncii locale sau de ajutorul social, ori pleci în străinătate, unde ai posibilitatea să supravieţuieşti cu salariul minim şi să îţi sprijini familia. De aceea migraţia externă, în UE, este semnificativ mai uşoară din punct de vedere economic decât migraţia internă, în ţară. Un salariu minim sau puţin peste minim din România, cam tot ce poate câştiga o persoană obişnuită care a fost educată şi care trăieşte în ruralul românesc, nu îţi permite să trăieşti într-un mare oraş, dacă nu ai în casă a ta în acel oraş. Dacă mai ai de întreţinut şi o familie, e pur şi simplu imposibil. Dacă mergi În Germania, unde salariul minim este 1500 euro, poţi să trăieşti o viaţă austeră, dar să le oferi celor rămaşi acasă oportunităţi pe care altfel nu ar fi putut niciodată să le aibă ”, a explicat acesta.

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite