De ce voi merge şi voi vota la Referendumul pentru Căsătorie de pe 6 şi 7 octombrie

Nu cred că e un secret că voi merge să votez, în acest weekend, la Referendumul pentru Căsătorie. În cele ce urmează, o sinteză a argumentelor şi a temelor asupra cărora m-am oprit, deseori, pe acest blog în ultimii doi-trei ani.

Înainte de a prezenta argumentul participării mele la vot, un apel către cititorii mei. Îi invit pe toţi prietenii mei din ţară şi Diaspora care susţin valorile democraţiei să îşi manifeste dreptul democratic la vot, în acest weekend. Referendumul şi votul sunt, în fapt, cele mai puternice două instrumente de manifestare, într-o democraţie.

Pentru susţinătorii Căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie:

89% dintre români susţin, conform unor sondaje din această vară, Căsătoria dintre un bărbat şi o femeie. Cu toate acestea, unii sunt indiferenţi faţă de chestiunea pericolului ideologic. Fie îl minimalizează, fie îl ignoră: suntem o ţară ortodoxă, spun ei şi abia am ieşit din 45 de ani de comunism. Doar nu or să vină unii, din nou, să ne bage pe gât propagandă neomarxistă sau să ne impună cum să ne creştem copiii – spun ei.

Ştiu totuşi că alta este atmosfera în multe dintre comunităţile româneşti din Diaspora. Şi în special în comunităţile unite în jurul Bisericii. Unii dinte dvs. îmi spun că s-ar întoarce şi mâine – dacă nu ar fi instabilitatea economică şi politică din România. Mulţi nu pot reveni, pentru că nu şi-ar mai găsi nici un job în ţară şi nu pot să rişte. Dar inima lor este la România, la cei rămaşi acasă, la păstrarea a ce ne face români. Şi ei încearcă, de acolo, să facă acelaşi lucru, prin coagularea în jurul bisericilor româneşti, prin promovarea tradiţiilor şi crearea de şcoli cu principii morale solide.  

Primesc, aproape zi de zi, mesaje de la amici şi prieteni care îmi spun: am mâncat ideologie pe pâine timp de 45 de ani, şi acum ăştia vin şi ne impun din nou ideologia lor. Ne spun că nu există sex biologic, că un băieţel sau o fetiţă pot fi de ce gen vor ei şi pot avea ce „orientare” vor ei (exemplu aici – pe site-ul BBC). Libertatea de exprimare rămâne, tot mai mult, un drept care pentru mulţi este recunoscut doar pe hârtie (un exemplu aici). Copiii noştri sunt supuşi la educaţie sexuală cu imagini foarte explicite de la vârste extrem de fragede – uneori chiar de la şapte ani (un exemplu aici – pe Daily Mail). Iar dacă noi zicem, de pildă, că „bieţii sunt băieţi”, ne spun că suntem nişte sexişti – sau mai rău. Dacă te opui educaţiei sexuale făcute încă din şcoala primară sau de la grădiniţă – eşti un homofob, şi rişti chiar să ţi se ia copilul. Există o cenzură teribilă, şi foarte puţini au curajul să vorbească. Nici măcar nu ştim ce se întâmplă la orele de educaţie sexuală sau în taberele de unde copiii ne vin traumatizaţi.

Aşadar, îi invit în special pe cititorii mei din Diaspora să le spună tuturor celor de acasă (părinţi, bunici, prieteni, cunoştinţe) că trebuie să îşi exercite dreptul democratic de a vota pe 6 şi 7 octombrie – pentru a trasa o linie clară în nisip în faţa acestor ideologii de sorginte neo-marxistă. Ca să nu repetăm, măcar cu generaţia noastră, cei 45 de ani de comunism.

Pentru cei care NU susţin tema Căsătoriei între un bărbat şi o femeie:

Poate nu o susţineţi deoarece aţi fost expuşi unora dintre sofismele care au circulat abundent, în special în ultimele săptămâni – dacă e aşa, vă invit să aruncaţi o privire orientat împotriva Europei, nu este orientat împotriva unor minorităţi sexuale, nu limitează drepturile nimănui, nu discriminează familiile monoparentale, nu redefineşte familia, întrebarea e clară, închisă şi nu lasă loc de nici o interpretare. Aceste sofisme fac, toate, parte, dintr-o manipulările cele mai jignitoare şi mai abjecte, îndreptate împotriva unei teme civice şi a unei majorităţi de cetăţeni români.

Poate nu v-aţi întrebat ce este, în fapt, o Căsătorie, şi de ce o Căsătorie trebuie să fie şi să rămână la fel cum a fost în majoritatea locurilor şi a timpurilor, în istoria milenară a omenirii – în acest caz, vă propun articolul de aici. 

Poate nu o susţineţi deoarece v-aţi lăsat fascinaţi de noile forme sclipitoare şi de noile promisiuni ale ideologiei neo-marxiste – în acest caz vă propun spre lectură o istorie relativ succintă a acestei ideologii, care acoperă ultima sută de ani şi un mic articol în care mă întreb dacă Karl Marx a avut, în fapt, dreptate.

Poate nu o susţineţi deoarece aveţi un DISPREŢ pentru cei care o susţin – în acest caz vă propun articolul de aici.

Poate nu o susţineţi deoarece pur şi simplu nu vă interesează tema – în acest caz, vă propun articolul de aici.

Poate #boicotaţi din motive politice – caz în care vă propun articolul de aici.

Şi dacă tot vorbim despre umanismul cultural şi despre viitorul copiilor noştri, vă propun şi articolul de aici – despre moartea lui Alfie Evans.

Iar dacă vorbim despre perspectiva religioasă asupra Căsătoriei – vă propun articolul colegului meu de platformă, părintele Eugen Tănsescu. Aduc în discuţie şi această perspectivă deoarece suntem unul dintre popoarele cele mai credincioase ale Europei, şi până şi în timpul comunismului cei mai mulţi dintre români nu se cununau doar la starea civilă. Chiar dacă trebuiau să o facă pe ascuns, până şi securiştii se cununau şi în Biserică, la altar.

Pentru persoanele din „comunitatea LGBTQ”:

Nici un rând din cele scrise de mine pe tema acestui Referendum (şi am scris mult, mai ales în ultimele luni) nu a fost îndreptat împotriva persoanelor cu alte orientări sexuale. Aceste persoane NU constituie un pericol pentru societate. Ei sunt oameni, ca mine şi ca oricine altcineva, cu păcatele şi cu binele din ei. Egali în demnitate şi în libertate, inclusiv aceea de a greşi. Mai mult decât atât, ei, aşa puţini cum sunt, trăiesc printre NOI. Alături de NOI. Ei nu trăiesc cu organizaţiile activiste şi ideologizate. Activiştii profesionişti care îşi promovează agenda radicală comit un abuz atunci când incită lumea prin comportamentul lor agresiv ­– comportament care se poate întoarce chiar împotriva celor pe care ei susţin că-i reprezintă şi în numele cărora militează. Şi dacă vreo persoană din „comunitate” ar avea de suferit de pe urma acestor incitări, ar ezita ei vreun moment să capitalizeze politic incidentul?

De ce voi merge să votez la Referendumul pentru Căsătorie

Acest Referendum reprezintă o şansă.  Este o şansă pe care o avem de a trasa o linie imaginară, în nisip, în faţa asaltului ideologic. Este o şansă de a nu repeta (măcar cu generaţia noastră) istoria sinistră a celor 45 de ani de marxism „pe stil vechi”. Şi de a apăra libertăţile fundamentale câştigate la Revoluţia din Decembrie 1989. Libertatea de a spune ce gândim şi libertatea de a ne educa copiii în conformitate cu valorile noastre. Nu în ultimul rând, libertatea de a ne opune unor agende politice şi ideologice corozive, represive şi liberticide. Mario Vargas Llosa, unui dintre cei mai mari scriitori ai planetei, a spus recent pentru El Pais: Corectitudinea politică este duşmanul libertăţii. Iar Llosa vine dintr-o ţară care, asemenea României, a înţeles, cu preţul unor grele suferinţe, preţul libertăţii. Pentru această libertate, este nevoie să ieşim din casă şi să ne exercităm dreptul fundamental al votului pe 6 şi pe 7 octombrie.