De două ori român, cu două paşapoarte

Prut

Sunt cetăţean român de origine din Republica Moldova. Am dublă cetăţenie. Sunt cetăţean român, dar m-am născut la Chişinău. Am şi, şi. Sunt de origine basarabeancă. Două paşapoarte. Ştampile multe în paşaport pe drumul dintre Chişinau şi Bucureşti.

Da, pentru majoritatea celor născuţi in România, specia “dublu cetăţean” este una neînţeleasă, aproape extraterestră. Cum adică, din Republica Moldova, dar ai cetăţenie română? Cu ce drept?

Ei bine, puţini sunt cei care ştiu că bunicii mei (ai noştri, majoritatea celor din Republica Moldova) s-au născut în România Mare, şi, drept consecinţă, ei, părinţii mei şi eu avem dreptul să “redobândim” cetăţenia română. E un fenomen frumos, o încercare de corectare a unei greşeli istorice, pe care eu o apreciez mult şi de care cred că ar trebui să afle toţi.

Dedublarea aceasta de personalitate, splitarea coloristică a coperţii paşaportului te face să circuli altfel decât ceilalţi- la vamă alegi ce paşaport să dai: la vama românească- cel românesc, la vama moldovenească- cel moldovenesc.

Dar înafara de a-l flutura fără interes la vamă, la ce-mi foloseşte acest paşaport moldovenesc? Nu lucrez în Republica Moldova, nu sunt înscrisă în sistemul de pensii, nu-l folosesc la bancă. Buletinul moldovenesc mi-a expirat nefolosit şi el, săracul.

Ambele documente “valoroase” ale cetăţeniei Republicii Moldova stau plictisite în sertarul de la noptieră în aşteptarea unei călătorii undeva în est, în Rusia sau Ucraina, ţări pentru care, ca şi basarabeancă, nu am nevoie de viză. Dar, pentru că poate am fost prea mult în acel spaţiu când eram mică şi nu aveam unde în altă parte să mergem în vacanţă- nu mă mai simt atrasă turistic de el. Acum vestul civilizat, sudul, nordul îmi fac din ochi.

În rest, buletinul românesc este prietenul meu cel mai bun. Cu el merg la bancă, cu el schimb bani, cu el sunt înscrisă în sistemul de pensii în România. Cu el plec în vacanţă în Europa sau cu paşaportul românesc pentru Africa. Cu el mă identific pentru aproape orice fac în viaţa mea de zi cu zi.

Ce îmi mai oferă cetăţenia Republicii Moldova, odată plecată de acasă? Sincer, înafară de dreptul de vot, mai nimic.

Aş prefera o singura cetăţenie, şi bună. O singură pensie, şi bună. Un singur leu, un singur ban, şi bun. O identitate, şi bună. Una comună. Un fel de român de pe ambele maluri ale Prutului, pe unul cu piciorul şi pe unul cu sufletul. Iar paşaportul să fie desenat cu un pod de flori tricolore. Bunicul meu născut în România Mare (care nu şi-a redobândit încă cetăţenia) ar fi tare fericit.

Şi eu la fel.