De ce creşte preţul caselor în Paris şi amorul exemplar al lui Hollande

Nu găsiţi că e normal ca un bărbat „normal” construit să fie atras de femeile frumoase? Normal ca un bărbat  politic puternic să fie şi un bărbat cu o sexualitate exacerbată! Şi nimic mai normal dacă Angela Merkel ar fi surprinsă ieşind, pe furiş, de la vreun amant, fie el actor sau jurnalist, cine ce are! Nu-i aşa că zburdălnicia unei femei aflate la putere ar fi privită cu aceeaşi fermecătoare indulgenţă?

Dar nu asupra reflecţiilor din perspectivă sexistă în jurul afacerii amoroase a lui Francois Hollande, preşedintele Franţei, aş vrea să mă opresc, deşi comentariile de gen de pe blogul „Ladies and Gentlmen” al lui Marie Donzel sunt cît se poate de savuroase.

Să rezumăm vodevilul: François Hollande, preşedintele Franţei, aflat oficial în cuplu cu jurnalista Valerie Trierweiler, a fost surprins de paparazzi ieşind pe furiş dintr-un apartament unde se întîlnea cu amanta sa, actriţa Julie Gayet.

N-aş vrea să glosez prea mult nici pe marginea paradoxului dulce ipocrit „viaţa mea privată mă priveşte”  în schimb „viaţa privată a preşedintelui o privesc”. Curg rîuri de hîrtie şi se rotesc galaxii de pixeli de la dezvăluirea acestui vodevil à la française care nuuu, moraliceşte vorbind nu interesează pe niiiimeni, dar politic, să avem pardon, justifică, în cel mai înalt grad,  voaierismul speciei umane.

Mă voi opri puţin asupra aspectului „Hollande, preşedinte exemplar”. Scriitorul Pascal Bruckner se indigna, cu talent, la o dezbatere televizată: „Hollande nu-şi aparţine.Trupul preşedintelui nu aparţine bărbatului Hollande.”  Femeia sa, Amanta e naţiunea. Un cincinal, ce naiba! „Un bărbat care minte în alcov e capabil să mintă naţiunea.” Fiecare rîvneşte la o bucăţică din trupul celui Ales, ar face bine ca Alesul să fie exemplar.

Numai că exemplaritatea e cu două tăişuri. Exemplar trimite şi la „model”, şi la „produs dintr-o serie”. „Exemplarul” Hollande (fără pată, demn de urmat) este în acelaşi timp un „exemplar” din naţiunea sa (reprezentativ pentru).

În Franţa relaţiile de cuplu sunt sfinte ...în libertatea lor constitutivă. Franţa e ţara europeană în care un copil din zece creşte într-o familie re-compusă, iar 24% dintre copiii parizieni sunt crescuţi de către un singur părinte (familie monoparentală). Franţa este invidiată de mulţi pentru filozofia ei de viaţă, pentru stilul ei de viaţă. Cine vorbeşte de frivolitate, se înşeală. E vorba de pragmatism, fericirea ca proiect de viaţă. O consecinţă, probabil, inclusiv a cartezianismului şi a capacităţii naturale de a analiza totul. Cine vorbeşte de romantism, să ajusteze definiţia: e romantic cine vrea de la viaţa (de cuplu) intensitate.

Francezii au deculpabilizat, după mai 1968, nepotrivirea de... caracter. E legitim să-ţi tot cauţi jumătatea iar copiii, cu valiza pregătită, învaţă mobilitatea sentimentală de mici: o săptămână în (noua) familie a mamei, o săptămână în (noua) familie a tatălui. 

Îmi amintesc perfect, deşi e o scenă petrecută cu vreo doi ani în urmă. Eram în autobuzul 80, care-şi leagănă burduful prin faţa Champ de Mars şi a turnului Eiffel înainte de a o coti spre staţia Motte Piquet. O călătoare în vîrstă intră în vorbă şi-mi spune oful zilei.

Ştiti de ce tot cresc preţurile la case şi la apartamente în Paris?
Nu ştiu dar mă interesează.

„Din cauza instabilităţii cuplurilor. În vremurile de azi se despart cu o uşurinţă de neimaginat, urmează bătrînica. Cererea de locuinţe se dublează. În consecinţă, preţul unui apartament a devenit astronomic.”

Instabilitatea în cuplu şi-a găsit echilibrul propunînd un model de societate în care familia poate fi foarte bine monoparentală sau re-compusă. Nu generalizează nimeni: din convingere sau din datorie, familia tradiţională, de lungă...croazieră, n-a dispărut. Nu spunea Bernadette Chirac, soţia fostului preşedinte Jacques Chirac: „Femeile? Roiau ca muştele în jurul lui...“?

Mitterrand, Chirac, Sarkozy au fost la vremea lor, preşedinţi ...exemplari. Hollande şi iubirea lui „exemplară”, nu e mai puţin reprezentativ pentru un stil, pentru o filozofie de viaţă.