Ascult cu atenţie dezbaterile publice, care împart în două şpăgile din sistemul educaţional românesc  şi la analiştii din ce în ce mai pătimaşi, care stăpânesc adevărurile absolute ale mersului societăţii.

Îi analizez atent pe politicienii, jurnaliştii şi alţi indivizi care se rotesc periodic pe la posturile TV şi îşi enunţă cu emfază jumătăţile de adevăr spuse din ce în ce mai artificial, deorece este dificil  să spui lucrurile pe jumătate şi să fii şi credibil.

Problema e că sunt cam aceiaşi. O clasă politică întinerită care s-a trăinuit la poalele greilor din politica postdecembristă. Oameni de bine care au avut la un moment dat afaceri cu statul sau cu oameni ai statului  şi şi-au construit un viitor care le asigură prezenţa într-un cerc restrâns.

Cerc ce le conferă dreptul de a trăi mai bine decât 90% din populaţia României dar mai ales, obligaţia de a nu spune adevăruri complete şi mai ales de a nu schimba ceea ce nu trebuie schimbat.

Dacă nu respectă legile celor puţini aleşi să conducă România nu mai au nici viitorul asigurat şi nici posibilitatea de a face afaceri cu statul sau cu oamenii statului. Aşa că toată gargara lor se învârte în  jurul unor fraze goale, pline de nimicuri populiste.

Toţi enunţă nevoia de schimbare a societăţii româneşti.

Toţi se bat cu pumnul în piept şi strigă hoţii către adversarii politici sau media.

Toţi înţeleg perfect necesitatea de a spune lucrurile pe jumătate şi de a ascunde de ochii majorităţii înţelegerile subterane şi  modalitatea de a face bani pe seama statului.

Toţi sunt gata să cadă oricând la o înţelegere care să dăuneze interesului public dacă interesul personal o cere.

Nici unul nu vrea cu adevărat să schimbe radical ROMÂNIA şi năravurile societăţii postdecembriste. Pentru că ar avea de pierdut. Poziţii, privilegii sau pur şi simplu bani. Aşa că fiecare chior explică supuşilor lui orbi despre lupta cu sistemul ticăloşit. Cu legile strâmbe care se schimbă din an în an şi cu rivalii care au distrus Românica noastră dragă. Cu procurorii sau, dimpotrivă, cu cei ce nu vor ca aceştia să-şi facă treaba şi să-i aresteze pe răufăcători.

Aşa că aceiaşi oameni se rotesc periodic prin studiouri TV, ziare sau tribune politice şi ne explică nouă, celor mulţi, de ce avem nevoie de ei. Pentru că ei au banii, puterea de a ne controla viaţa sau pur şi simplu susţinerea necesară pentru a ajunge acolo. În fruntea unui stat în care Chiorii sunt Regi, Regişori şi baroni doar pentru simplul fapt că majoritatea e oarbă.