De ce au emigrat masiv românii în anul de graţie 2017

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cred că nimic nu consfinţeşte mai categoric eşecul guvernării PSD-ALDE decât faptul că din ce în ce mai mulţi români se gândesc tot mai frecvent la emigrare. Încă şi mai grav mi se pare detaliul că gândul este din ce în ce mai des pus în practică.

Iată, nu mai departe decât zilele trecute, Institutul Naţional de Statistică dădea publicităţii un comunicat din care reieşea că în anul 2017, primul în care la putere s-a aflat coaliţia de partide condusă de domnii Liviu Dragnea şi Călin Popescu-Tăriceanu, s-a înregistrat cel mai mare exod de români din ultimii 8 ani. Nu mai puţin de 219. 327 de cetăţeni, dintre care marea majoritate tineri, adică având vârsta între 20 şi 39 de ani, au decis să îşi ia lumea în cap în anul protestelor masive anti-PSD. Ce înseamna asta? Că aproximativ cam tot atâţia locuitori cât au azi Ploieştiul ori judeţele Covasna sau Tulcea au luat hotărârea de a părăsi în 2017 România. Au făcut aceasta în pofida mult trâmbiţatelor măsuri de creştere a nivelului de trai ori de mai bine cuprinse în sacrosanctul Program de guvernare.

Au făcut-o, ştiind că lasă acasă părinţi, rude apropiate, prieteni şi că inserţia socială în ţările de adopţie nu va fi deloc simplă. Că în Occident şomajul e mare, la fel cum mare e şi concurenţa pe piaţa muncii, că nicăieri nu funcţionează comitete de primire, că, deşi dispun de o pregătire mai mult decât competitivă, oricând comparabilă cu aceea a celor născuţi şi şcoliţi în Marea Britanie, Germania, Spania, Franţa, Canada, Statele Unite şi mai ştiu şi câteva limbi străine nu le va fi deloc uşor să îşi afle un rost nou pe lume. Celor care au  luat decizia să plece nu le sunt deloc străine nici recrudescenţa manifestările xenofobe, rasiste, naţionaliste, adică o realitate din ce în ce mai îngrijorătoare cu care se confruntă lumea occidentală.

Mi se întâmplă să am mulţi prieteni încă tineri, dar încă şi mai mulţi studenţi sau foşti studenţi care se încadrează în categoria de vârstă cuprinsă între 20 şi 39 de ani. Unei copleşitoare părţi dintre ei nu le este deloc străin gândul emigrării. Când îi rog să îmi explice de ce sunt din ce în ce mai hotărâţi să plece definitiv din România relativ puţini invocă motive de natură economică. Nu sunt tentaţi neapărat de pumnul de arginţi în plus despre care vorbea dispreţuitor propaganda comunistă. Cu toţii ştiu că vremea câinilor cu covrigi în coadă care ar alerga ori ar fi alergat cândva pe străzile din Londra, München, Paris, Madrid, Barcelona, Montréal, New York a trecut demult. Cei mai mulţi aduc în discuţie îngrijorarea nutrită pentru viitorul lor şi, îndeosebi, al copiilor lor. Majoritatea vorbesc despre o tot mai pronunţată senzaţie de sufocare, de stagnare sau chiar despre răul care devine a doua zi mai rău decât a fost în ziua precedentă.

Aveam în decembrie 1989 31 de ani. Şi îmi aduc perfect aminte că eram încercat în anii, lunile, zilele de dinaintea Revoluţiei de o senzaţie relativ asemănătoare. Parcă mai provocatoare de disperare decât frigul, absenţa din magazine a produselor de primă necesitate, întunericul care deveniseră mărci de identificare ale regimului comunist al lui Nicolae Ceauşescu. Tocmai de aceea cred că poate cel mai condamnabil lucru pe care l-au comis de când guvernează iarăşi ţara partidele conduse de domnii Liviu Nicolae Dragnea şi Călin Popescu-Tăriceanu este ca au reînviat senzaţia în cauză.

Nu am ştiinţă ca vreodată, la nici o şedinţă a Coaliţiei, să se fi discutat serios despre cauzele care explică depopularea masivă a României. Nu ştiu ca măcar un singur CEX al PSD să fi consacrat un singur punct din ordinea de zi, cel puţin o oră din timpul preţios al conducătorilor principalului partid aflat la guvernare analizării serioase şi responsabile a cauzelor şi motivelor ce îi determină pe români, şi îndeosebi pe românii tineri, să doreacă să părăsească ţara.

Fără îndoială că nu marota Statului paralel, nu încetineala cu care coaliţia PSD-ALDE modifică legile justiţiei siluindu-le, nu întârzierea  legea amnistiei şi a graţierii la care visează cu ochii deschişi şi în folos propriu dl. Liviu Nicolae Dragnea îi determină pe românii tineri să vrea să părăsească ţara. Ci băltirea, lipsa de speranţă la care au condamnat România ineficienţa, aberaţiile, abuzurile, ticăloşiile guvernării PSD-ALDE.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro  şi pe blogurile adevărul.ro

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite