De când, acum vreo trei ani,l-am cunoscut într-un cadru cât se poate de protocolar şi i-am admirat panoplia cu medalii şi brevete de inventator, expusă la loc de cinste pe pereţii biroului, ca mărturie a prodigiosului său palmares ingineresc, n-am mai avut ocazia să stau de vorbă cu Romeo Stavarache. Nici n-aş fi avut de ce. Actualul primar al Bacăului e unul dintre zecile, dacă nu sutele de primari pe care, într-o viaţă de gazetar, i-am cunoscut.

În cursul întâlnirii, l-am asi­gu­rat că ziarul pe care-l reprezint o să reflecte întotdeauna în mod corect (chiar şi atunci când o va face de pe poziţii cri­­tice) activitatea instituţiei pe care, cu onor, o conduce.Ne-am despărţit, din câte-mi amin­tesc, în termeni foarte amia­bili. Eu având senzaţia că dl Stavarache a priceput că „Adevărul" şi „Adevărul de Seară" nu sunt nişte fiţuici aflate la che­remul stăpânirii, iar dânsul, încântat de ideea c-o să găsească la noi obiectivitatea care, îmi zicea, lipseşte presei locale.

Când colo, ce să vezi? Au trecut anii şi dl Stavarache de la PNL calcă, încet-încet, pe urmele „baronilor" PSD-işti cu care se lupta pe vremuri. Azi, omul dă dovadă de aceeaşi atitudine arogantă, de salvator al oraşului, pe care nu-l înţelege nimeni şi căruia grupuri obscure de interese încearcă să-i pună beţe-n roate, aidoma predecesorului său, Dumitru Sechelariu. Pe care, de altfel, îl bănuieşte că s-ar afla în spatele dezvăluirii despre neregulile descoperite la un pasaj subteran construit cu fonduri europene.Dar să prezentăm faptele.

Săptămâna trecută, unul dintre reporterii noştri s-a interesat la Primăria Bacău despre un recent control în urma căruia s-a decis ca un sfert din suma reprezentând o suplimentare a costului lucrărilor (aproximativ 750.000 de lei) să fie imputat autorităţilor locale. Motivul? Contractul în cauză fusese acordat fără licitaţie unei firme străine care, la rându-i, l-a subcontractat unor antreprenori abonaţi la bani publici, precum controversatul „rege al asfaltului", Costel Căşuneanu. Oficialii Ministerului Turismului, care verifică legalitatea finanţărilor europene, au confirmat aceste aspecte.

Reacţia dlui Stavarache nu s-a lăsat aşteptată. A pus mâna pe telefon, a sunat-o pe şefa reporterului, dându-şi drumul la un limbaj greu de reprodus. Auzind ce-i la gura primarului, colega noastră şi-a căutat repede reportofonul şi a pornit înregistrarea. Şi uite-aşa, descoperim în ce termeni vede un ales al neamului relaţia sa cu presa: „Dacă scrii vreodată ceva de genul ăsta, iese un scandal monstru. Cer preşedintelui României să vă desfiinţeze pe toţi!" Şi mai departe: „Auzi la el... «E adevărat că dă toţi banii înapoi?» Du-te-n măta-n cur, bă bullshit!"

Las deoparte ameninţarea ridicolă cu şeful statului, în condiţiile în care partidul dlui Stavarache se află în opoziţie deschisă cu regimul Băsescu. Trec şi peste înjurătura biling­vă adresată jurnalistului, întrucât n-ar fi nici primul, nici ultimul politician care înjură ca pe maidan. Vreau doar să remarc morala poveştii. Prin genul acesta de ieşiri, se dovedeşte încă o dată că, în România, drumul de la baron la ţopârlan e foarte scurt!