De-ar mai fi trăit nea Mărin....

Mi-am pus întrebarea cum ar fi arătat o poveste a lui nea Mărin, azi, într-o epocă în care nimic nu mai pare la locul lui. Cum şi Vasile Voiculescu „închipuise” sonetele lui Shakespeare pe care le „tradusese imaginar”, îmi permit să vă propun un exerciţiu de genul ce-ar fi zis nea Mărin al nostru de coabitare, de spaţiul Schengen, de USL...

„Mă fraţîlor, acu că vine Inaltarea Domnului (ca pe atunci se putea zice doar de Revelion n.a.), mă apucai şi io de trăsăi zaibărul în dimigeană, să nu prinză acreală ştii.... şi aşa ca omu’ până ce s-apucă Veta, de un făsui la tuci, de-o pâine-n ţăst, io fusăi pe la nepotu’Sucă, de veni acu’ trei zîle din Italia unde fu şi el cu tiru’ de adusă un tilivizor d’ăsta cu butoane, de să-nchide ca tabachera lu’ ăl bătrân de făcu războiu’ din ’44 şi dac-ţ prinde deştu’ ţi-l taie ca briciu’ lu’străbunicu’ de fu frizer la ’917.  Mă, iete un tilivizor de dai pe iel şi-ţ arată vreme, că de.., trebuie arăcită via, legată săpată, să umplem butoaiele la toamnă, şi ce mai ie pe gogoloiu’ ăsta.  Şi mă fraţîlor mare comedie mai ieşi mă, vă spui că-s om bătrân, dar stau şi văd c-o ia timpurile la vale de dracu’mai pricepe ceva. Păi stăi să vă spui. Mă dusăi io şi-mi zâsă Sucă de „veto în Schengen”....

-  Ce ai mă, eşti nărod că acu’ cât ieşti de mare mă păgubeşti de două perechi de palme, ce să cate Veta mea unde dracu zîci tu,  când ia săraca frământă pâinea şi fierbe făsuiu’ că e Postu’Mare?

-  Nu mă nea Mărine, veto e când zîc europenii că nu vrea să facă ceva, iar Schengen e ca un loc mare aşa de poţi să treci cu tiru’ şi nici un poliţai nu te mai opreşte la vamă...

-  Mă Sucă, io fusăi prin curte acu’ două zile cu Popa Soni şi io când te trimisăi în beci să aduci zaibăr nu te mai pusăi să fluieri „M-a făcut muica oltean” şi cam intraşi prin murăturile lu’ Veta...

-  Nu nea Mărine, îţi zîc io, dacă ne băga pe noi, nu mai opreai până în Italia, nu mai era vamă...

-  Mă, lucru dracu’ să suci lumea frate-miu, că îl bătrîn fu decorat că trecu de Budapesta de-l găsi pacea din ’45 prin Austria...

-  Mă nea Mărine, nu ne lăsă neamţu’ cu franţuzu’ de când vrură alde Ponta şi Antonescu să-l dea jos pe Băsescu...

-  Aşa cum nu mă lăsă pe mine Veta să-l trag la proces pe al lu’Zbangă de trecu’ porcu’ lui prin gardu’ nostru acu’zece ani.... te pomeni că Şengăn ăsta o vrea să scot gardu’ dintre mine şi Zbangă...

-  Da da pe mata nu te pune nimeni să scoţi gardu’, dar ştii că te dusăşi la proces de te lămuri de te ţinu câţiva ani, cam aşa cu ăştia...

-  Bine mă nepoate, da ia zi mă, cum dracu’ făcu Băsescu de se supără pe Vasile că n-o vru ăla pe Leana din capu’ satului...

-  Ei nea Mărine, rămasă Vasile, Băsescu se duse la Ponta, cum merg io la Sache al lu’Zăpăcitu, cânde ne împeci mata la o cană de zaibăr ştii... să-mpăcară. Ponta o vru pe a lu’Kovesi, Anotenscu să cam trezî din picoteală şi cam strâmbă din nas dar asta e... oameni sunt şi ei, că de e coabitare...

-  Ptiu, Doamne ia-mă! Asta ce dracu’ mai e mă?

-  Păi mă nea Mărine, mai ţîi mata minte când îţi ceru vecinu’ putina să pună prunele, de nu ţ-o mai dădu, de se jeli tuşa Veta de crezu satu’ că murişi mata? Că ierea a iei de zestre? Când zîsă ăla că aduce martori că are putina de la tac’su? Ştii mata’ dup’aia când fu să scoată cloţele pui, i-o băgai io pe Duda-n cuibare...

-  De te fugări ăla o vară întreagă...

-  Da’ tot cu mine scăpă că băgai carbit în ou de turbă Duda pe mine...

-   Păi mă, ia zî, io sunt Antonescu, de mă certai cu Băsescu, tu eşti Ponta de i-o făcuşi, dar Duda cine e mă?

-  Poporu’ nea Mărine... îl înveţi la ouă multe, îl trimiţi de la unu’ la altu’ şi apoi dai cu carbit în el...

-  Mă Sucă, mă că văd io că ai tu ceva în zama de sub căciulă, ia zî mă cum să împăcară mă Ponta cu Antonescu şi Băsescu?

-  Mă nea Mărine, îţi aduci matale aminte când fusăşi să-ţi dea de la colectivă învoire pe motiv că erai bolnav? De unde dădeai numai Strugurel găseai, că naşu’ i-a botezat pe toţi?

-  Aşa e mă acum veni de acasă. Hai să te cinstesc cu un zaibăr c-o fi fîrşit Veta făsuiu şi sarmalele cu orez.

Mă fraţîlor, io v-o zîc p’aia dreaptă, treaba e cum e cu Voicu de luă săracu un cal de-l cumpără pe stânga şi nu văzu că pe dreapta e chior. De-i zîsăi io că are cal bun de-o să moară mai uşor că nu închide decât un ochi. Că dinţi cât o avea ce mânca mai are. Adică nu ne băgară ăştia colo, ăi de să certară să-mpăcară, aşa că vă zîc şi io să trăim bine şi să prindem Inaltarea Domnului cu sănătate!”
Cam aşa poate ar fi sunat vocea nemuritorului nea Mărin, cu inegalabilul său umor oltenesc...