De la anticoruptie la anticoncurenta

"Sa ne intelegem: nu poti sa fii supereuropean si sa nu tii seama de interesele romanesti. In conditiile in care economia romaneasca nu este competitiva, fara o minima protectie, prin taxe vamale,

"Sa ne intelegem: nu poti sa fii supereuropean si sa nu tii seama de interesele romanesti. In conditiile in care economia romaneasca nu este competitiva, fara o minima protectie, prin taxe vamale, bariere etc., produsele romanesti vor fi eliminate de cele europene", afirma raspicat premierul Adrian Nastase la videoconferinta cu prefectii de vinerea trecuta. Depasindu-si conditia de nefumator, seful Guvernului a aparat Carpati-ul in fata Kent-ului, intr-o lamentabila incercare de a justifica favorurile acordate de Guvern companiei Interagro, detinatoarea pachetului majoritar de actiuni al Societatii Nationale a Tutunului Romanesc (SNTR). Conform unei traditii de trisa amintire, Nastase a fluturat din nou steagul "intereselor romanesti", al "minimei protectii" pentru a acoperi o grosolana incalcare a principiilor economiei de piata, a acordurilor europene si a legilor Romaniei. De 12 ani de zile auzim incontinuu vorbindu-se despre "interesele romanesti", despre protejarea impotriva "invaziei" produselor europene, mai ieftine si mai competitive decat cele autohtone. Unde am ajuns dupa mai bine de un deceniu de "protectorat"? Am iesit cumva din tranzitie, precum celelalte state est-europene? Am vazut macar umbra bunastarii? Nu. Dimpotriva. Am ramas intepeniti in noroi, ca un car cu boi pe un drum de tara, injurand si lovind din greu spinarile obosite ale bietelor dobitoace, in timp ce privim cu jind in ograda dichisita a vecinilor. Ca atare, de cine am mai putea noi sa ne protejam? Poate doar de noi insine, caci "raul" nu vine din exterior, impachetat intr-o tigara de foi. Ceea ce a facut guvernul in privatizarea Tutunului Romanesc nu are nici o legatura cu "minima protectie" sau cu interesul romanesc. Dusa la extrem, teoria lui Nastase a nascut un monstru: anticoncurenta. Calcand cu bocancii peste legile economiei de piata, guvernul, prin Ministerul Agriculturii, s-a obligat prin contract sa depuna toate diligentele pentru ca un organism independent si autonom, Consiliul Concurentei, sa autorizeze fara nici o obiectie reesalonarile si anularile de impozite acordate SNTR. La ce bun atunci acest Consiliu al Concurentei, a carui menire este de a impiedica orice act de discriminare intre competitori, daca guvernul ii pune pumnul in gura? La ce bune toate institutiile si legile daca ele cad precum piesele unui domino in fata intereselor de partid si de stat? La ce bun un angajament in fata forurilor europene - prin care promiteam sa mentinem acelasi nivel al accizelor la tigarete si alcool, indiferent de originea lor - daca dupa doua luni se pune talpa peste el? Pana la anticoruptie, guvernul declanseaza anticoncurenta. Semnalul dat de Guvernul Romaniei este cu atat mai dezastruos cu cat facilitatile discriminatorii au fost acordate cu pretul violarii unei legi fundamentale pentru Uniunea Europeana, spre care tindem intru integrare: Legea Competitiei. Aceasta lege este considerata esentiala in crearea unei economii de piata viabile, pentru ca principalul beneficiar al aplicarii ei este cetateanul, in calitatea sa de consumator, participant la piata fortei de munca si actionar. Poate sa vina guvernul Nastase cu un sir de indicatori economici, unii mai frumosi decat altii, ei nu vor impresiona pe nimeni daca acesta lege nu functioneaza. Respectarea Legii Competitiei este garantia suprema a "maximei protectii" a consumatorului, singurul in masura sa aleaga intre Carpati si Kent. Intoarcandu-ne la afirmatiile premierului Nastase, ne intrebam unde sunt "interesele romanesti" in privatizarea SNTR? Un calcul aritmetic arata ca povara asupra bugetului este cu mult mai mare in varianta aleasa de guvern: 8,4 milioane - cat datora statul roman Interagro, in urma anularii contractului de privatizare anterior - inseamna circa 270 miliarde de lei, fata de cele 3.000 de miliarde de lei, sub forma de esalonari si scutiri la plata, la care se adauga si costurile inca neestimate ale diminuarii accizelor cu 40 la suta. Cat despre "minima protectie" invocata de Nastase, aceasta nu-si are locul in falsa batalie dintre Kent si Carpati. O economie ticsita de societati ce inghit an de an mii de miliarde din bugetul de stat nu se protejeaza prin bariere in calea produselor ce vin din afara si nici prin reesalonari si scutiri cu nemiluita. Nu inchizand portile si oprind la granita tirurile cu produse mai ieftine decat ale noastre vom reusi sa ne "protejam" economia. O "minima protectie" reala se impune prin disciplina si prin aplicarea legii, iar o "maxima protectie" se obtine prin incurajarea competitiei, singura in masura sa-i ofere cetateanului exercitarea unui drept fundamental al sau: dreptul de a alege.